Mihai Eminescu şi
Nicolae Densuşeanu - întâlnirea dintre doi mari titani ai culturii
româneşti
În preajma comemorării zilei de naştere a
poetului naţional Mihai Eminescu, 15 ianuarie 1850, se cuvine să
scoatem din uitare anumite aspecte ale vieţii şi operei acestuia.
Picătură cu picătură, toate acestea pot
contribui la apropierea de adevăr privind desluşirea unor mistere şi
umbre din viaţa maestrului poeziei româneşti.
În toamna anului 1866 la Sibiu s-au întâlnit
doi mari viitori titani ai culturii româneşti: Mihai Eminescu(1850-1889)
şi Nicolae Densuşeanu(1846-1911).
Motivele vizitei tânărului Eminescu la Sibiu,
pentru a-l întâlni pe Densuşeanu erau cât se poate de serioase. Atât
contemporanii poetului cât şi cercetătorii operei lui au desluşit
atracţia lui faţă de Ardeal, faţă de istoria locuitorilor din această
provincie românească.
Întâlnirea dintre Eminescu şi Densuşeanu a
avut loc într-un context mult mai complex, când poetul venea la Blaj
pentru continuarea studiilor, dar şi faptul că îl atrăgea întreg spaţiu
al Ardealului.
Cu trecerea timpului s-a constituit un
capitol bogat şi complex de cercetare eminesciană, ,,Eminescu şi
Transilvania” în care găsim aspectele definitorii pentru universul
artistic al poetului naţional.
Iată câteva elemente biografice fundamentale
care demonstrează că Eminescu este de neconceput fără Transilvania:
dascălul său din Cernăuţi, Aron Pumnul, era ardelean din Cuciulata
Făgăraşului şi unul din fruntaşii revoluţiei transilvane de la 1848;
cercetările mai noi de istorie literară au stabilit că ascendenţii pe
linie paternă ai poetului erau originari din Ardeal, din împrejurimile
Blajului.
Poetul debutează într-o revistă ardeleană, în
,,Familia” lui Iosif Vulcan; tot într-o revistă ardeleană,
,,Federaţiunea”, debutează şi publicistic. Tot lui Iosif Vulcan îi
datorează şi numele ce a devenit o stea fixă a literaturii
române(schimbând Eminovici cu Eminescu), scriind rânduri elogioase la
debut:,,Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre, acestui june de
numai 16 ani, care cu cele dintâi poezii ale lui ne-a surprins plăcut”.
De altfel întreaga perioadă a poeziei
eminesciene va fi găzduită în revista ,,Familia”.
Muza inspiratoare a lui Eminescu, şi marea sa
dragoste, Veronica Micle (n. Ana Câmpeanu), era originară din Năsăud şi
pribegise cu familia peste munţi, stabilindu-se la Iaşi, după 1848.
Nicolae DENSUȘIANU (n.1846 - d.1911)
Mihai EMINESCU (n.1850 - d.1889)
În toate etapele vieţii, între prietenii lui
Eminescu găsim ardeleni. La Cernăuţi era prieten cu Ionel Neamţu, din
ţinutul Năsăudului; la Blaj se va împrieteni cu Filimon Ilea, Ştefan
Cacoveanu, Grigore Dragoş, cărora le dedică poezii şi le dăruieşte
cărţi. Cu unii dintre ei va continua prietenia şi pe timpul studiilor
la Viena, iar când se gândeşte, în 1871, la sărbătorirea jubiliară de la
Putna, pentru pomenirea lui Ştefan Cel Mare, una dintre cele mai
patetice invitaţii o adresează ,,junimii studioase” de la Blaj.
Tot în Ardeal îl are ca mare prieten pe
poetul Ioan Slavici, care i-a fost alături în momentele de cumpănă
sufletească.
Mihai Eminescu scria în 1882: ,,Întâmplarea
m-a făcut ca din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele
Nistrului începând, în cruciş şi în curmeziş până în Tisa şi Dunăre”.
Poetul naţional a făcut trei călătorii în
Transilvania în anii adolescenţei.
Cea mai importantă este cea din primăvara
anului 1866, având drept scop cunoaşterea Blajului. Un rol important în
hotărârea de a face aceste călătorii l-a jucat Aron Pumnul, care deşi nu
i-a fost lui Eminescu profesor la clasă, se bucura în Buvcovina de o
mare autoritate, ca revoluţionar de la 1848 în Transilvania. Aron Pumnul
a fost ca un ,,apostol al deşteptării naţionale în Bucovina”. În
însemnările sale îl definea pe poet ca ,,...fiul meu de suflet”.
În ,,lecţiile” lui Aron Pumnul, Eminescu a
ascultat ca de la un profet despre Şcoala Ardeleană şi despre Revoluţia
de la 1848.
Când Eminescu numeşte Blajul ,,Mica Romă”, se
gândea de bună seamă la ce îi spusese Aron Pumnul despre dascălii
Blajului , care făcuseră din conştiinţa originii noastre romane un
argument pentru afirmarea dreptului la viaţă a urgisitului popor român
din Ardeal.
Perioada şederii la Blaj a poetului îşi va
găsi ecoul în opera sa: poezie, dramartugie, proză, problemele istoriei
transilvane.
Dar scrierea care sintetizează cel mai
sintetic experienţa întâlnirii lui Eminescu cu Transilvania şi îndeosebi
cu Blajul este romanul ,,Geniul pustiu”, care în fond este un jurnal al
revoluţiei de la 1848, prezentat poetului de unul din amicii săi,
blăjanul Ioniţă Scipione Bădescu.
George Călinescu remarca, pe bună dreptate,
că odată cu călătoria din 1866, Eminescu ieşea din vârsta copilăriei.
În aşteptarea ajutorului financiar de la
tatăl său pentru a se înscrie la şcoală, pentru a urma clasa a VII-a,
Eminescu mai zăboveşte la Blaj o perioadă, dar are timpul necesar să se
deplaseze şi la Alba Iulia pentru a participa la adunarea anuală a
,,ASTREI”, în zilele de 27-28 august 1866.
Este găzduit de Filimon Ilea la Seminarul din
Blaj până către sfârşitul lui septembrie 1866.
Nu se înscrie totuşi la şcoala din Blaj şi în
toamna acestui an se hotărăşte să plece la Bucureşti.
În septembrie poposeşte deci la Sibiu, pentru
a-l cunoaşte pe studentul Densuşeanu, amândoi fiind colaboratori la
revista ,,Familia” lui Iosif Vulcan.
La Sibiu este primit frăţeşte de Ion
Lepădatu, student în clasa a VII-a a gimnaziului romano-catolic de acolo
şi de Nicolae Densuşeanu, student la academia de drepturi din acest
oraş.
Ioan Lepădatu i-a fost mentor cât timp a
zăbovit la Sibiu, conducându-l pe la locurile demne de văzut în oraş şi
vecinătate, ducându-şi la mormântul lui George Lazăr de la Avrig
Este găzduit de Densuşeanu timp de trei zile,
l-a îmbrăcat şi l-a hrănit, aşa cum scrie acesta în amintirile sale.
Ce au povestit ei în cele trei zile pe care
le-au petrecut împreună, nu vom şti.
Interesant este că după această întâlnire cei
doi nu s-au mai văzut în cursul vieţii.
Se crede că un efect al întălnirii este că
Densuşeanu a renunţat la a scrie poezie şi imediat publică în revista
,,Familia” primul său studiu de mitologie comparată:,,Scrutări
mitologice la români”, lucrare care îi deschide drumul spre monumentala
lui operă ,,Dacia Preistorică”.
La răndul său, Eminescu se va apleca cu o mai
mare insistenţă asupra studiului istoriei publicând în decursul vieţii
numeroase articole şi texte de factură istorică.
Pe timpul celor trei zile, Eminescu i-a cerut
ajutorul lui Densuşeanu pentru a trece graniţa în România, deoarece nu
avea paşaport pentru Transilvania.
Densuşenu face apel la un bun prieten din
Răşinari, preotul Bratu, bunicul lui Octavian Goga, pentru a-i da pe
cineva din poporenii săi care să-l treacă pe potecile răşinarilor în
România.
Şi astfel Eminescu ajunge la Bucureşti şi de
aici mai departe spre alte zări, acolo unde viaţa îi oferă noi şi noi
oportunităţi de afirmare şi de maturizare în creaţia lui literară.
Date
biografice culese de,
Col(r)dr.ing. AVĂDANEI
Constantin,
Preşedintele Cercului
,,Astra” din Cugir
Vicepreşedinte al Filialei
,,Gemina” Alba, a ANCMRR ,,Al.I.Cuza”
|