Mihai Eminescu şi Nicolae Densuşeanu - întâlnirea dintre doi mari titani ai culturii româneşti

În preajma comemorării zilei de naştere a poetului naţional Mihai  Eminescu, 15 ianuarie 1850, se cuvine să scoatem din uitare anumite aspecte ale vieţii şi operei acestuia.

Picătură cu picătură, toate acestea pot contribui la apropierea de adevăr privind desluşirea unor mistere şi umbre din viaţa maestrului poeziei româneşti.

În toamna anului 1866 la Sibiu s-au întâlnit doi mari viitori titani ai culturii româneşti: Mihai Eminescu(1850-1889) şi Nicolae Densuşeanu(1846-1911).

Motivele vizitei tânărului Eminescu la Sibiu, pentru a-l întâlni pe Densuşeanu erau cât se poate de serioase. Atât contemporanii poetului cât şi cercetătorii operei lui au desluşit atracţia lui faţă de Ardeal, faţă de istoria locuitorilor din această provincie românească.

Întâlnirea dintre Eminescu şi Densuşeanu a avut loc într-un context  mult mai complex, când poetul venea la Blaj pentru continuarea studiilor, dar şi faptul că îl atrăgea întreg spaţiu al Ardealului.

Cu trecerea timpului s-a constituit un capitol bogat şi complex de cercetare eminesciană, ,,Eminescu şi Transilvania” în care găsim aspectele definitorii pentru universul artistic al poetului naţional.

Iată câteva elemente biografice fundamentale care demonstrează că Eminescu este de neconceput fără Transilvania: dascălul său din Cernăuţi, Aron Pumnul, era ardelean din Cuciulata Făgăraşului şi unul din fruntaşii revoluţiei transilvane  de la 1848; cercetările mai noi de istorie literară au stabilit că ascendenţii pe linie paternă ai poetului erau originari din Ardeal, din împrejurimile Blajului.

Poetul debutează într-o revistă ardeleană, în ,,Familia” lui Iosif Vulcan; tot într-o revistă ardeleană, ,,Federaţiunea”, debutează şi publicistic. Tot lui Iosif Vulcan îi datorează şi numele ce a devenit o stea fixă a literaturii române(schimbând Eminovici cu Eminescu), scriind rânduri elogioase la debut:,,Cu bucurie deschidem coloanele foii noastre, acestui june de numai 16 ani, care cu cele dintâi poezii ale lui ne-a surprins plăcut”.

De altfel întreaga perioadă a poeziei eminesciene va fi găzduită în revista ,,Familia”.

Muza inspiratoare a lui Eminescu, şi marea sa dragoste, Veronica Micle (n. Ana Câmpeanu), era originară din Năsăud şi pribegise cu familia peste munţi, stabilindu-se la Iaşi, după 1848.

Nicolae DENSUȘIANU (n.1846 - d.1911) Mihai EMINESCU (n.1850 - d.1889)

În toate etapele vieţii, între prietenii lui Eminescu găsim ardeleni. La Cernăuţi era prieten cu Ionel Neamţu, din ţinutul Năsăudului; la Blaj se va împrieteni cu Filimon Ilea, Ştefan Cacoveanu, Grigore Dragoş, cărora le dedică poezii şi le dăruieşte cărţi. Cu unii dintre ei va continua prietenia şi pe timpul studiilor  la Viena, iar când se gândeşte, în 1871, la sărbătorirea jubiliară de la Putna, pentru pomenirea lui Ştefan Cel Mare, una dintre cele mai patetice invitaţii o adresează ,,junimii studioase” de la Blaj.

Tot în Ardeal îl are ca mare prieten pe poetul Ioan Slavici, care i-a fost alături în momentele de cumpănă sufletească.

Mihai Eminescu scria în 1882: ,,Întâmplarea m-a făcut ca din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciş şi în curmeziş până în Tisa şi Dunăre”.

Poetul naţional a făcut trei călătorii în Transilvania în anii adolescenţei.

Cea mai importantă este cea din primăvara anului 1866, având drept scop cunoaşterea Blajului. Un rol important în hotărârea de a face aceste călătorii l-a jucat Aron Pumnul, care deşi nu i-a fost lui Eminescu profesor  la clasă, se bucura în Buvcovina de o mare autoritate, ca revoluţionar de la 1848 în Transilvania. Aron Pumnul a fost ca un ,,apostol al deşteptării naţionale în Bucovina”. În însemnările sale îl definea pe poet ca ,,...fiul meu de suflet”.

În ,,lecţiile” lui Aron Pumnul, Eminescu a ascultat ca de la un profet despre Şcoala Ardeleană şi despre Revoluţia de la 1848.

Când Eminescu numeşte Blajul ,,Mica Romă”, se gândea de bună seamă la ce îi spusese Aron Pumnul despre dascălii Blajului , care făcuseră din conştiinţa originii noastre romane un argument pentru afirmarea dreptului la viaţă a urgisitului popor român din Ardeal.

Perioada şederii la Blaj a poetului îşi va găsi ecoul în opera sa: poezie, dramartugie, proză, problemele istoriei transilvane.

Dar scrierea care sintetizează cel mai sintetic experienţa întâlnirii lui Eminescu cu Transilvania şi îndeosebi cu Blajul este romanul ,,Geniul pustiu”, care în fond este un jurnal al revoluţiei de la 1848, prezentat poetului de unul din amicii săi, blăjanul Ioniţă Scipione Bădescu.

George Călinescu remarca, pe bună dreptate, că odată cu călătoria din 1866, Eminescu ieşea din vârsta copilăriei.

În aşteptarea ajutorului financiar de la tatăl său pentru a se înscrie la şcoală, pentru a urma clasa a VII-a, Eminescu mai zăboveşte la Blaj o perioadă, dar are timpul necesar să se deplaseze şi la Alba Iulia pentru a participa la adunarea anuală a ,,ASTREI”, în zilele de 27-28 august 1866.

Este găzduit de Filimon Ilea la Seminarul din Blaj până către sfârşitul lui septembrie 1866.

Nu se înscrie totuşi la şcoala din Blaj şi în toamna acestui an se hotărăşte să plece la Bucureşti.

În septembrie poposeşte deci la Sibiu, pentru a-l cunoaşte pe studentul Densuşeanu, amândoi fiind colaboratori la revista ,,Familia” lui Iosif Vulcan.

La Sibiu este primit frăţeşte de Ion Lepădatu, student în clasa a VII-a a gimnaziului romano-catolic de acolo şi de Nicolae Densuşeanu, student la academia de drepturi din acest oraş.

Ioan Lepădatu i-a fost mentor cât timp a zăbovit la Sibiu, conducându-l pe la locurile demne de văzut în oraş şi vecinătate, ducându-şi la mormântul lui George Lazăr de la Avrig

Este găzduit de Densuşeanu timp de trei zile, l-a îmbrăcat şi l-a hrănit, aşa cum scrie acesta în amintirile sale.

Ce au povestit ei în cele trei zile pe care le-au petrecut împreună, nu vom şti.

Interesant este că după această întâlnire cei doi nu s-au mai văzut în cursul vieţii.

Se crede că un efect al întălnirii este că Densuşeanu a renunţat la a scrie poezie şi imediat publică în revista ,,Familia” primul său studiu de mitologie comparată:,,Scrutări mitologice la români”, lucrare care îi deschide drumul spre monumentala lui operă ,,Dacia Preistorică”.

La răndul său, Eminescu se va apleca cu o mai mare insistenţă asupra studiului istoriei publicând în decursul vieţii numeroase articole şi texte de factură istorică.

Pe timpul celor trei zile, Eminescu i-a cerut ajutorul lui Densuşeanu pentru a trece graniţa în România, deoarece nu avea paşaport pentru Transilvania.

Densuşenu face apel la un bun prieten din Răşinari, preotul Bratu, bunicul lui Octavian Goga, pentru a-i da pe cineva din poporenii săi care să-l treacă pe potecile răşinarilor în România.

Şi astfel Eminescu ajunge la Bucureşti şi de aici mai departe spre alte zări, acolo unde viaţa îi oferă noi şi noi oportunităţi de afirmare şi de maturizare în creaţia lui literară.

Date biografice culese de,

Col(r)dr.ing. AVĂDANEI Constantin,

Preşedintele Cercului ,,Astra” din Cugir

Vicepreşedinte al Filialei ,,Gemina” Alba, a ANCMRR ,,Al.I.Cuza”