România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Monumentul Centenarului Marii Uniri va fi finanţat?

 

Acum, după ce a trecut încă o sărbătoare naţională de la 1 Decembrie şi o alta la 24 Ianuarie, şi am rămas tot cu buzele umflate vizavi de un Monument al Unităţii Naţionale la Alba Iulia, considerăm că se impun câteva observaţii, sugestii şi reflecţii la care vă invităm să medităm împreună.

Catedrala încoronării de la Alba Iulia, unde Regele Ferdinand şi Regina Măria s-au încoronat ca suverani ai României Mari a fost construită şi finanţată din banii guvernului de la Bucureşti şi rămâne, deocamdată, cel mai important monument al unităţii naţionale de la noi la 100 de ani de la Marea Unire. La semicentenarul Marii Uniri din 1968, tot guvernul de la Bucureşti a finanţat realizarea Statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, care rămâne şi el un monument de referinţă al istoriei noastre naţionale, un însemn al recunoştinţei veşnice pentru cel care a pus o piatră de temelie la realizarea României Mari. La 100 de ani de la Marea Unire firesc şi normal ar fi ca tot Guvernul României să asigure finanţarea şi realizarea unui Monument al Centenarului Marii Uniri la Alba Iulia, pentru că aici, prin votul democratic al unei majorităţi etnice, cel al populaţiei româneşti, şi nu prin forţă, dictat ori alt pact, s-a înfăptuit şi s-a întregit România. Un loc sfânt care trebuie respectat, iubit şi mai ales omagiat pentru ca toate generaţiile prezente, şi mai ales viitoare, să nu uite niciodată de Alba Iulia şi 1 Decembrie şi care au datoria să vină şi să se închine la un Monument care să eternizeze actul istoric, astral, de acum 100 de ani. Oricât s-ar strădui autorităţile locale şi judeţene, asociaţiile şi societăţile cultural-patriotice, ONG-urile noastre, puterea lor financiară este prea mică, prea puţină pentru anvergura unui asemenea monument. Un monument care nu este doar cel care simbolizează unirea Transilvaniei cu România, la 1 Decembrie, de la care se vor împlini 100 de ani, ci făurirea, realizarea statului naţional unitar român, prin unirile succesive ale Basarabiei şi Bucovinei şi ca o apoteoză a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului, în acea zi istorică şi în acel an istoric.

De aceea, 1 Decembrie este sărbătoarea noastră naţională şi nu numai a oraşului Alba Iulia, care, oricât ar dori edilii lui, nu pot face faţă financiar unei întreprinderi atât de importante cum este Centenarul, Or a lăsa toată povara financiară pe umerii Primăriei, Consiliului local şi judeţean, înseamnă a te spăla pe mâini, cum din păcate s-a mai întâmplat în ultimii ani.

Deci, în primul rând şi înainte de toate ar trebui stabilit un buget clar, asumat de Guvernul României şi destinat realizării unui Monument al Centenarului la Alba Iulia. Dacă comuniştii români, pe care îi hulim mereu şi îi ponegrim ori de câte ori avem ocazia, au reuşit să realizeze un prim monument al unităţii naţionale dedicat marelui ctitor de ţară românească, Mihai Viteazul, corect, cinstit şi onorabil ar fi ca tot cei care se află în Palatul Parlamentului (care este tot o operă istorică a lor) sa aibă măcar un dram din patriotismul, dacă nu al lui Mihai Viteazul, măcar al lui Nicolae Ceauşescu, care ne-a redat sărbătoarea Marii Uniri, Sala Unirii şi a dat ordin ca portretele Regelui Ferdinand şi al Reginei Măria din Catedrala încoronării, pe care a vizitat-o în 1966, să fie curăţate de vopsea şi chipurile lor redescoperite, fapt ce a avut consecinţe benefice pentru aşezământul de la Alba Iulia. Şi tot atunci, vizitând şi Catedrala Romano-Catolică, a dat ordin ca episcopul Marton Aron să fie eliberat de domiciliul forţat la care era obligat. Drept răsplată pentru că a revigorat patriotismul şi românismul şi a redat bisericilor noastre o rază de lumină şi speranţă, Nicolae Ceauşescu, la fel ca Mihai Viteazul, au fost asasinaţi la fel de mişeleşte.

Dar să derulăm mai departe istoria şi să vedem cum ar trebui să fie atât de mult discutatul şi doritul Monument al Centenarului. Pentru că au apărut, cum este şi firesc, tot felul de idei, de propuneri, de sugestii, de consideraţii şi reflecţii, unele mai originale şi mai interesante ca altele, multe provenind şi de la cititorii noştri care ne-au scris pe această temă, considerăm că ar fi utile câteva date şi comparaţii cu alte monumente celebre, pentru a şti şi cunoaşte mai bine despre ce este vorba şi cum ar trebui să procedăm, lată, de exemplu, atunci când ungurii au celebrat 1000 de ani de la sosirea lor în Bazinul Carpatic, la Budapesta a fost ridicat Monumentul Mileniului. Lucrările de construcţie în Piaţa Eroului au început ce-i drept, în anul sărbătorii, dar au fost terminate abia în 1929, după mai multe modificări condiţionate de sistem şi de cei care au ajuns la putere. Nucleul centra! a rămas însă până astăzi nemodificat şi este format din grupul de călăreţi al celor şapte şefi de trib, aflaţi în exerciţiul descălecării, cu principele Arpad în mijloc, în dreapta şi stânga acestui nucleu sunt aranjate mai multe statui, dintre care însă numai Arpad şi Ştefan cel Sfânt au rămas la locul lor iniţial. După al Doilea Război Mondial, habsburgii au fost înlocuiţi prin mari personalităţi ale istoriei ungare, aşa de exemplu Franz Joseph a fost dat jos şi pus în loc neîmpăcatul său adversar, Lajos Kossuth. După mai multe modificări, Monumentul Mileniului din Piaţa Eroului se compune astăzi din două semicercuri deasupra cărora sunt aşezate simbolurile păcii şi războiului, ale muncii şi bunăstării, ale cunoaşterii şi gloriei. Laturile Pieţei Eroului sunt decorate cu statui de regi, guvernatori, principi şi alte personaje celebre din istoria Ungariei. La picioarele fiecărei statui o mică placă descrie cel mai important moment din viaţa personalităţii respective, în mijlocul Pieţei Eroului se găseşte o coloană de 36 de metri, în vârful căreia se află statuia Arhanghelului Gabriel, simbol al credinţei romano-catolice. De o parte şi de alta se află Muzeul de Artă şi Galeria de Artă.

În fine, tot pentru edificarea noastră despre ce înseamnă un monument naţional oficial vom prezenta succint şi un alt monument, printre cele mai cunoscute din lume, Statuia Libertăţii din portul New-York, din SUA, şi a cărei realizare este legată tot de un centenar. Este o statuie colosală, având o înălţime de 46 de metri, a unei femei care poartă într-o mână o plachetă şi în cealaltă o torţă. Pe plachetă este inscripţionată data de 4 iulie 1776, Ziua Independenţei Americii. Statuia a fost creată în Franţa şi asamblată pe sol american în 1886, dar din partea Franţei ia aniversarea primului secol de independenţă a SUA. Statuia este făcută din foi de tablă de cupru bătute cu ciocanul şi asamblate pe un cadru de oţel. Statuia este amplasată pe un piedestal de beton, placat în granit. Un ascensor conduce la partea superioară a piedestalului, de unde, pe scări, se poate ajunge până la coroana statuii.

Acum, având toate aceste date, informaţii şi coordonate vă lăsăm pe dumneavoastră, şi mai ales pe liderii autorităţilor noastre centrale şi locale, pe parlamentarii de Alba, să analizeze, să compare, să acţioneze şi să opteze cam de ce fel de monument avem noi nevoie la Centenarul Marii Uniri, la Alba Iulia. Măreţia lui, puterea de emoţionare şi impresionare, atât prin gabarit ca şi prin realizarea artistică, şi în acelaşi timp pragmatică, trebuie să fie cel puţin la nivelul gloriei şi victoriei astrale a poporului român de la 1 Decembrie 1918. Un monument deci unic, aşa cum nu mai exista în România, aşa cum unic şi etern a fost, este şi va fi şi actul istoric de acum aproape 100 de ani. Desigur că un asemenea monument s-ar putea să nu mai poată fi realizat în timpul scurt care a mai rămas până la 1 Decembrie 2018. Dar un început, cel puţin un început, trebuie făcut şi pas cu pas, etapă cu etapă, realizând un Monument impresionant din toate punctele de vedere. Există, după cum cunoaştem noi, un proiect de monument, ce are toate avizele necesare, dar care nu are finanţarea asigurată, şi chiar dacă nu este pe placul unora, poate fi, cu unele amendamente, pus în operă, cu condiţia să aibă şi el un soclu de vreo 40 de metri, dotat cu ascensor interior şi o înălţime totală de 100 de metri, câţi ani împlineşte Marea Unire.

Ziarul „Unirea”, care poartă şi el un nume cu renume naţional, legat de toate unirile noastre istorice, îşi propune să militeze activ pentru un Monument al Centenarului şi îşi deschide coloanele pentru orice alte idei, sugestii, propuneri şi consideraţii din partea cititorilor noştri, a autorităţilor, precum şi organizaţiilor neguvernamentale.

 

Gheorghe CIUL