România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Sărbătorirea celei de a 98-a aniversări a făuririi României Mari în Cleveland

 

La 1 decembrie 2016, Ziua Naţională a României, Comunitatea-Română Americană din Cleveland a sărbătorit evenimentul în Sala Blazoanelor a Centrului Cultural Românesc de pe lângă Catedrala Ortodoxă Română Sfânta Măria din Cleveland, Ohio, SUA. Atmosfera a fost încărcată de istorie, Sala Blazoanelor conţinând stemele provinciilor româneşti săpate în marmură de Ruşchiţa, fresce ce evocă evenimente si personalităţi importante româneşti, opere de artă ale unor valoroşi pictori şi sculptori români.

Festivitatea a fost deschisă cu o rugăciune, apoi a fost cântat Imnul Naţional al României de către întreaga audienţă. A urmat o cuvântare în care s-a arătat semnificaţia zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României si s-a evocat înfăptuirea Marii Uniri, ceea ce ne-a întors în timp cu 98 de ani, la providenţialul şi aproape magicul an 1918, când românii şi-au văzut împlinită dorinţa lor cea mai arzătoare. Citez din textul cuvântării:

„Alegerea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională, a făcut trimitere la unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Semnificaţia profundă de care este încărcată ziua de 1 Decembrie este aceea a făuririi Statului Naţional Unitar Modern Român.

Anul 1918 a adus pentru noi românii o serie de evenimente de o importanţă deosebită. Mai întâi Basarabia revenea la Patria mamă, apoi Bucovina, pentru ca la 1 decembrie 1918 să se alăture si Transilvania la România. Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc al desfăşurării Marii Adunări de la 1 Decembrie nu s-a făcut întâmplător. Alba Iulia mai fusese martora unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii române.

Aici la Alba Iulia realizase Mihai Viteazul, prima unire a românilor pentru o scurtă perioadă, care a devenit prima capitală a românilor.

În acea scurtă perioadă, tot aici a apărut la 20 ianuarie 1648 Noul Testament de la Bălgrad al mitropolitului Simion Ştefan. La Alba Iulia au suferit martiriul la 28 februarie 1785 Horia şi Cloşca, şi tot aici vor fi încoronaţi la 15 octombrie 1922 Regele Ferdinand şi Regina Măria, ca primii suverani ai României.”

În continuare, în cuvântare s-au evocat evenimentele unirii fiecărei provincii româneşti la Patria-Mamă România, cu caracteristicile specifice legate de împrejurările şi locul unde se desfăşurau.

În final s-a arătat că unirea fiecărei provincii a fost ratificată de legi în Parlamentul României şi anume:

„La 29 decembrie 1919 Parlamentul României votează legile pentru ratificarea Marii Uniri şi anume: Legea de ratificare a Unirii Basarabiei cu România, Legea de ratificare a Unirii Bucovinei cu România şi Legea de ratificare a Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu România. Cele trei legi au fost promulgate pe 31 decembrie 1919, învestite cu sigiliul statului şi publicate în Monitorul Oficial din 1 ianuarie 1920.”

„La 10 septembrie 1919 se semnează, la Saint Germain en Laye, Tratatul de pace între Puterile Aliate şi Austria, prin care Austria capătă configuraţia teritorială de azi. Se recunoştea pe plan internaţional unirea Bucovinei cu România si a creării statelor cehoslovac şi iugoslav.

La 4 iunie 1920 se încheie la Trianon Tratatul de pace între Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria. Se recunoştea pe plan internaţional unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, a Slovaciei şi Ucrainei Subcarpatice cu Cehoslovacia, a Croaţiei, Sloveniei şi părţii de vest a Banatului cu Serbia etc. (intră în vigoare la 25 iulie 1921).

După lungi discuţii şi amânări, unirea Basarabiei cu România a fost recunoscută de jure prin Tratatul semnat la Paris, în ziua de 28 octombrie 1920, între Franţa, Imperiul Britanic, Italia şi Japonia pe de o parte şi România, pe de altă parte.

Acest Tratat a fost ratificat de către România şi Marea Britanie în 1922, de Franţa în 1924, de către Italia în 1927, Japonia însă nu a ratificat niciodată acest tratat, preferând să menţină bunele legături cu Moscova.

Nerecunoaşterea de către Uniunea Sovietică a Tratatului din 1920 (deşi în text se prevedea chiar aderarea Rusiei Sovietice la acest act) a făcut ca acesta să aibă doar o valoare morală. Reputaţi jurişti şi diplomaţi români, al căror patriotism nu poate fi pus la îndoială, au atras atenţia asupra faptului că din punct de vedere juridic tratatul din 1920 „nu ne poate da Basarabia” deoarece pentru Rusia el constituie res inter alios acta. Aceasta însemna în termeni comuni că un contract nu poate afecta pe cei ce nu fac parte din contract.

Notele ultimative sovietice din iunie 1940 au oprit lupta susţinută a diplomaţiei româneşti pentru recunoaşterea internaţională deplină a unirii Basarabiei cu România. Se încheiau astfel două decenii de eforturi şi speranţe pentru consfinţirea şi în politica internaţională a ceea ce era just si legitim.”

Au urmat recitări de poezii culte s\ populare ce aminteau de evenimentele istorice din 1 decembrie 1918, citite de către membri ai Comunităţii Române Americane din Cleveland, precum şi cântece cântate de întreaga audienţă. Manifestarea culturală s-a desfăşurat într-o atmosferă de entuziasm patriotic, de căldură şi solidaritate cu românii de pretutindeni.

Evenimentul a fost conceput de către părintele paroh Remus Grama şi organizat împreună cu echipa sa de voluntari inimoşi.

 

arh. Marina Antonia NEGRILĂ

USA/Cleveland

 

Tinere participante la manifestația culturală purtând cu
mândrie portul popular românesc

Complexul cultural
„Sfânta Maria” din
Cleveland, Ohio

Grup de participanți la eveniment pozând în fața
blazoanelor românești

Părintele paroh Remus Grama înconjurat de enoriașe
purtând portul popular românesc