Glossă

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

1882

Mihai Eminescu

Glose

Le temps passe, le temps vient,

Tout est vieil, tout est nouveau;

Où est le mal, où le bien,

Demande-toi et pèse les mots;

N’aie pas peur et n’espère rien,

Toute vague comme la vague s’en va;

S’ils te chassent ou s’ils t’appellent,

Vaut mieux en rester froid!

Tant de choses peuvent nous troubler,

Tant de choses restent à ouïr;

Qui pourrait tout écouter,

Qui pourrait tout retenir?

À l’écart de tout vacarme,

Cherche en toi ta part de bien

Quand par l’éclat de fausses armes,

Le temps passe, le temps vient.

Que jamais la froide raison

N’incline en toi sa langue d’or

Vers le court instant changeant

Pour le masque du bonheur

Qui ressemble à la mort

Et qui dure toujours si peu;

Pour ceux qui connaissent l’affaire

Tout est vieil, tout est nouveau.

Spectateur comme au théâtre,

Reste dans ce monde de mirages!

Si quelqu’un joue des rôles quatre,

Tu verras son vrai visage;

S’ils pleurent ou s’ils se séparent,

Observe-les et retiens

De leur jeu et de leur art

Où est le mal, où le bien.

L’avenir et le passé

Ce sont l’endroit et l’envers

De la même feuille; on le sait,

On voit sans peine leur mystère.

Ce qui fut, ce qui sera,

Maintenant semble nouveau.

Sur la vanité du monde

Demande-toi et pèse tes mots!

Car aux mêmes lois se soumet

Sur terre tout ce qui existe;

Depuis des milliers d’années

Le monde reste gai et triste;

D’autres masques, la même pièce,

D’autres voix, le même refrain;

D’avoir été menti mille fois,

N’aie pas peur et n’espère rien!

N’espère pas quand les salauds

Se font à la victoire pont,

Ils te devancent les nigauds

Même si tu as l’étoile au front;

Reste tranquille, les uns, les autres,

Ils arriveront tous en bas;

Ne sois pas des leurs apôtres:

Toute vague comme la vague s’en va.

Comme un doux chant de sirènes

Le monde lève des pièges luisants;

Pour changer acteurs en scène,

Il nous fait tourner au vent;

Prends garde, ne te laisse pas faire,

Ne t’écarte pas de ton chemin

Quand par un chant languissant

S’ils te chassent ou s’ils t’appellent.

S’ils te touchent, écarte-toi!

S’ils médisent, ne dis rien!

Qu’attends-tu de leur venin

Quand tu les connais déjà?

Laisse-les dire tout ce qu’ils veulent;

Le monde change, le monde s’envole;

Pour ne rien aimer, crois-moi,