|
1.
Părintele dr. Vasile Lucaciu un apostol al unirii neamului românesc.
Viaţa
şi Opera părintelui dr. Vasile Lucaciu, supranumit "Leul de
la Siseşti", sunt subiecte foarte incitante pentru orice Român
din Ţară şi din Străinătate, care se învaţă
odată cu rugăciunea "TATĂL NOSTRU" şi
"DOINA LUI LUCACIU".
Contemporanii
noştri, şi mai ales "TÂNĂRA GENERAŢIE",
cunosc foarte puţine lucruri despre "Procesul intentat de către
autorităţile ungureşti, părintelui dr. Vasile Lucaciu,
desfăşurat în anul 1889, în faţa Tribunalului Regal
Unguresc din Satu Mare".
Consider
că pe bună dreptate, noi românii nu ne putem închipui că
se poate scrie "ISTORIA NOASTRĂ", fără a ţine
seama de rolul determinant pe care l-au avut "BISERICILE ŞI MĂNĂSTIRILE
STRĂMOŞEŞTI" deoarece
aici s-a plămădit TIPARUL, CARTEA, ŞCOALA,. DASCĂLUL
ŞI CULTURA SUFLETULUI. Vlădicii, preoţii şi călugării,
au fost primi cărturari ai NEAMULUI ROMÂNESC şi primi făuritori
de CARTE ROMÂNEASCĂ, pe care au răspândit-o în toate
provinciile româneşti. "Biserica - scria MIHAI EMINESCU -
este mama neamului românesc, este însuşi neamul ca specie.
Biserica este sensul veşniciei noastre. Nimic din ceea ce a fost,
nimic din ceea ce este nu s-a făcut fără Dumnezeu şi
Biserica Sa. Toate printrânsa s-au făcut. Întru ea era viaţa
şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în întuneric
luminează.
Despre
Biserică însăşi NAPOLEAON BONAPARTE pe insula "Sfânta
Elena" a rostit un adevăr incontestabil: (…)
…"popoarele trec, tronurile se prăbuşesc, Biserica rămâne
în veşnicie".
Pot
afirma, fără teamă de a greşi, că Bisericile
şi Mănăstirile Româneşti, au fost, sunt şi vor rămâne
cele mai importante lăcaşuri ale ISTORIEI. În Ardeal, ca de
altfel în toate provinciile româneşti, prin Biserici şi Mănăstiri
şi prin slujitorii lor, s-au răspândit şi se răspândesc
ideile şi cunoştinţele istorice care au devenit adevărate
forţe istorice care au devenit adevărate forţe în
realizarea năzuinţelor de UNITATE NAŢIONALĂ ŞI
STATALĂ. "Istoria în cazul românilor - spunea I. Lupaş -
este o pârghie de înălţare a Neamului, pe care m-a înviorat
şi l-a ajutat să devină vrednic înviorat şi l-a
ajutat să devină vrednic să-şi ocupe locul ce i se
cuvine în Istoria Universală".
Animat
de aceste gânduri m-am aplecat cu respect şi evlavie asupra acestui
episod dramatic din ISTORIA SFÂNTULUI ARDEAL, respectiv asupra Procesului
de la Satu Mare intentat de autorităţile ungureşti, părintelui
dr. Vasile Lucaciu, care a durat mai mulţi ani şi s-a finalizat
în anul 1889.
Rog
pe cititorii prestigioasei revista "DACOROMANIA" să mă
înţeleagă că în abordarea acestui proces, am pornit de la
un principiu fundamental că istoria bisericii românilor
greco-ortodocşi şi istoria românilor greco-catolici, nu pot fi
tratate decât împreună. Dacă cineva din rea voinţă
încearcă să rupă istoria greco-catolică de istoria
greco-ortodoxă, nu numai că ar comite o greşeală
fundamentală de metodă
de cercetare, dar ar da o lovitură mortală IDENTITĂŢII
ŞI UNITĂŢII NOASTRE NAŢIONALE, ar ignora izvoarele
istorice, de cultură, de limbă şi tradiţii comune frăţeşti
statornicite de secole.
Viaţa
şi activitatea părintelui dr. Vasile Lucaciu a fost mai mult decât
clocotitoare. indiferent că folosea cuvântul ce străbătea
văzduhul ca un dangăt de clopot uriaş, ori binecuvânta cu
sfânta cruce în mână, sau scria cu pana, el n-a avut alt ţel
decât acela de a-şi apăra Neamul şi credincioşii în
faţa abuzurilor ungureşti, şi de a lupta
pentru făurirea ROMÂNIEI MARI. "Cu faţa lui de
romană frumuseţe - spunea Nicolae Iorga - cu trupul de atlet, cu
glasul tunător, cu mişcarea poruncitoare a braţului, Vasile
Lucaciu era un om ca oricare şi avea o mare dovadă de înţelepciune,
nu şi-a dat osteneala să pară a fi mai mult decât
era".
A
reconstrui tabloul epocii în care a trăit şi a
luptat părintele dr. Vasile Lucaciu, şi a-l surprinde pe
erou în prim-planul acestuia, este infinit mai greu şi mai delicat
decât a vorbi despre o lecţie de istorie generală, unde eroii
anonimi sau individualizaţi se suprapun şi se contopesc.
Greutatea vine şi de la faptul că valori umane precum părintele
dr. Vasile Lucaciu, nu-şi pierd din măreţie odată cu
timpul. Dimpotrivă, vremea, pe măsură ce curge inexorabil,
selectează tot mai riguros şi ridică la dimensiuni
hiperbolice OMUL LUCACIU, cu tot ceea ce a lăsat el moştenire
Poporului Român.
Această
logică a istoriei este supradimensionată când este vorba de
OAMENI DRAPEL. "Frământarea politică a românilor - spunea
Octavian Goga - încătuşat de Imperiul Austro-Ungar şi până
acum după Unire, se confundă cu zbuciumul său personal. În
această vreme, oriunde a fost Ardealul Luptător, oriunde s-au
afirmat drepturile lui la existenţă, fie că s-au răscolit
valorile sentimentului popular, dincolo sau dincoace de Carpaţi, fie
că s-au agitat adevărurile în faţa duşmanului sau în
obrazul umanităţii, oriunde a fost risipire de energie, oriunde
au fost suferinţe pentru Neam, pretutindeni părintele dr. Vasile
Lucaciu a fost în primele rânduri".
Readucerea
în prim-plan a unor pagini de lupte şi forţe din trecutul
Neamului, nu prea îndepărtat, este mereu necesară, deoarece
pericolele ce pândesc România, ca Stat Naţional Unitar sunt mereu
actuale. Atâta vreme cât Sfântul Pământ Românesc al Ardealului,
va fi râvnit în permanenţă de urmaşii celor ce au fost stârniţi
din pustiurile Asiei Centrale să-şi caute o nouă patrie,
impunându-şi din goana cailor legea crimei şi a forţei
asupra blajinului Popor Român, pilda luptei şi jertfei părintelui
dr. Vasile Lucaciu va fi de o dureroasă actualitate.
2.
Pledoaria avocatului dr. Iuliu Coroianu
Pledoaria
av. Dr. Iuliu Coroianu, ţinută în faţa Tribunalului Regal
Unguresc din Satu Mare, a avut un mare ecou în toate provinciile româneşti
precum şi în străinătate.
Acest
document a fost tipărit şi retipărit deoarece el a
reprezentat O MARE VICTORIE a BINELUI împotriva NEDREPTĂŢII, a
ROMÂNILOR împotriva ADMINISTRAŢIEI UNGUREŞTI, a FRUNZEI DE
STEJAR împotriva PENEI DE COCOŞ.
Prin
conţinut, stil, elocvenţă şi putere de persuasiune,
Pledoaria, constituie un document de mare valoare ştiinţifică
şi istorică, atât pentru specialişti în drept cât şi
pentru toţi românii. Av. dr. Iuliu
Coroianu şi-a făcut datoria atât faţă de propria lui
conştiinţă, neavând alt ţel şi altă credinţă
decât slujirea Neamului Românesc, strâns în lanţurile robiei de către
o tiranie ungurească ce-i dorea cu orice preţ asimilarea sau
moartea.
Eminentul
avocat, şi-a rostit pledoaria în limba română, cu toate că
împotriva lui s-au folosit toate mijloacele persuasive formulate în mod
diplomatic la ameninţări grosolane, pentru a-l determina să
vorbească în limba ungurească, pe care de altfel o cunoştea
la perfecţie deoarece întreaga lui instrucţie de drept s-a desfăşurat
în această limbă.
Avocatul
dr. Iuliu Coroianu a avut două motivaţii pentru care nu a cedat
presiunilor ca să vorbească ungureşte. În primul rând, în
sală, pe locuri, pe scări, în curte, erau prezenţi sute de
români, care nu cunoşteau limba ungurească. În al doilea rând,
şi-a păstrat mândria şi demnitatea românească având
sentimentul că se găseşte acasă, în Ardealul Românesc.
Totuşi, pentru completul de judecată a pus la dispoziţie
textul în limba ungurească.
În
continuare voi reda, în mod exhaustiv, acest document, logic, vertical
şi fierbinte patriotism:
ONORAT
TRIBUNAL REGAL!
"Acest
proces este unul din acele cazuri speciale, care reflectă caracterul
stării Statului Ungar, el scoate în lumină relaţiile
interne ale acestuia.
Asemenea
cazuri pot apărea în timpul unui Guvern Absolutist şi
neconstituţional. În statele unde drepturile omului s-au stabilit
şi s-au asigurat prin legile cuprinse în Constituţie, legi
dintre care cea mai importantă este asigurarea şi garantarea
libertăţii cuvântului, nu poate exista un astfel de proces.
Dar, asemenea cazuri la noi sunt numai curiozităţi.
Dumneavoastră
domnilor, onoraţi judecători, sunteţi chemaţi cu
această ocazie, să dovediţi pentru binele Patriei şi
al cetăţenilor, că drepturile cetăţeneşti,
garantate de legi, nu sunt doar fraze goale, ci sunt viabile.
Discutarea
liberă a problemelor naţionale şi sociale, ale vieţii
politice interne, trebuie să fie respectate şi garantate, pentru
că aceste două aspecte sunt strâns legate de acuzaţia ce
se aduce părintelui dr. Vasile Lucaciu.
Domnul
Acuzator Public a semnalat că Statul Ungar, nu poate permite ca unele
state sau comunităţi religioase, sub nici un motiv, să fie
instigate la ură, cu răbufniri violente, să fie atacate
instituţiile sociale, dar represaliile legii nu interzic comunicarea
liberă a ideilor şi a părerilor, nu interzic discursul
şi critica liberă a instituţiilor, ele sancţionează
cuvântul instigator care influenţează masele.
Iată
pentru ce este necesar să explicăm în faţa dumneavoastră
ce înseamnă cuvintele "instigator" sau "a
instiga".
Articolul
de lege se referă la instigare în sensul de a trezi ura în rândul
maselor, care duce la acţiuni violente.
Cred
cu plăcere, precum a semnalat şi domnul Acuzator Public - că
omenirea poate datora cele mai frumoase cuceriri comunicării libere a
ideilor şi nu există legislaţie din lumea burgheză,
care nu s-ar fi străduit să nu sprijine libertatea cuvântului.
Statul
nostru s-a străduit să rezolve această problemă la
acelaşi nivel cu statele civilizaţiei din Europa.
Totuşi,
încape multă critică în privinţa Aliniatului doi din
Articolul 172, unde putem vedea că: "Intenţia vinovatului
este că în rândul unui mare număr de persoane, să
trezească ura împotriva instituţiilor legale, a proprietăţii
şi căsătoriei, perturbează înţelegerea bună
şi încrederea dintre clasele comunităţii religioase şi
naţionalităţii conlocuitoare şi prin aceasta zdruncină
existenţa statală".
Să
vedem dacă conţinutul discursului încriminal, prezintă
asemenea fapte, care ar intra în contradicţie cu legea, şi dacă
această tendenţiozitate a părintelui dr. Vasile Lucaciu, se
poate înţelege pe cale judiciară.
În
această privinţă mă refer la acuzaţia înregistrată
sub nr. 3043/1888, care se mulţumeşte doar cu generalităţi
în loc de fapte adevărate.
Părintele
dr. Vasile Lucaciu nu s-a ţinut de programul stabilit, a ţinut o
cuvântare plină de amărăciune, a ţinut un discurs
instigator împotriva naţiunii ungare, ceea ce reprezintă o ură
adâncă cu puternică influenţă în rândurile
Poporului Român.
Eu
cred că părintele dr. Vasile Lucaciu s-a abătut de la
programul stabilit, cuvântarea lui a fost plină de amărăciune,
dar aceasta nu constituie o vină, iar prin aceasta a trezit în
Poporul Român un sentiment de ură împotriva naţiunii ungare,
este prezentată ca o naţiune largă, fără să
fie adeverit prin fapte concrete.
Dacă
am cântări Articolul 172, aliniatul cuprins în lege, pe baza unor
teorii atât de generale, atunci în viaţa noastră constituţională
n-ar mai putea exista nici o opoziţie.
Orice
cuvântare din partea unui opozant include şi indignare şi pe
această bază toţi oratorii opozanţi ar trebui băgaţi
în temniţă sau cel puţin să fie judecaţi.
Onorat
Tribunal Regal!
Noi
cerem fapte şi nu vorbe? pentru că este în joc libertatea
şi cinstea unui cetăţean onorabil.
Fapte
însă nu sunt, şi nu este dovedit nici că discursul ţinut
de părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi depăşit limitele îngăduite
de lege.
Ca
să dovedim că părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi vinovat de
cele cuprinse în Articolul 172, aliniatul doi, am avea nevoie de textul
integral al discursului ţinut în cârciuma de la TĂUŢII DE
SUS. Dar Tribunalul Regal din Satu Mare nu posedă acest document.
Care
este acuzaţia ce se aduce părintelui dr. Vasile Lucaciu? Să
analizăm la rece acele învinuiri:
a) Procesul-verbal de la desfăşurarea şedinţei
este semnat de un preşedinte şi trei secretari;
b) O reclamaţie foarte dubioasă;
c) Mărturiile martorilor.
Acum
să le discutăm pe fiecare în parte, în mod obiectiv, aşa
cum pretinde domnul Acuzator Public şi cum pretindem şi noi, cei
care asigurăm apărarea.
În
legătură cu procesul-verbal în care preşedintele şi
secretarii, precum şi ceilalţi martori, susţin pe bază
de jurământ, că aceasta conţine doar desfăşurarea
şedinţei, conţine şi discursul părintelui dr.
Vasile Lucaciu, dar nu cu fidelitate şi nu conţine acele pasaje
pe care acuzatul le-a folosit în limba română literară.
Deci
acest material nu slujeşte ca dovadă nici măcar parţial,
la vinovăţia părintelui dr. Vasile Lucaciu, deoarece
procesul-verbal conţine expresiile folosite de el.
Ar
putea fi folosit ca bază de dovedire a acuzatului, a vinovăţiei
sale, numai dacă ar fi textul românesc în original. Traducerea
textului în limba ungurească este plină de greşeli şi
inexactităţi. În cazul de faţă traducerea nu este bună,
expresiile româneşti sunt prezentate deformat şi cu multă
răutate.
În
legătură cu reclamaţia, se poate şi aici să facem
o serie de obiecţiuni. Reclamaţia este semnată de PAPP
ZSIGMOND, THORMA IANOS, MOSZTIS IOZSEF, BOTH MATIAS, înregistrată
sub nr. 422/1887.
Ce
putea sau ce ar fi putu determina pe aceştia să devină
acuzatori dubioşi a părintelui dr. Vasile Lucaciu?
Dar
nu trebuie să fie apărat Statul Ungar de către aceşti
acuzatori dubioşi.
Aş
răspunde că aceste persoane au făcut această reclamaţie
dintr-un zel neobişnuit prin care au dorit să tragă unele
foloase şi mai ales să se răzbune pe români. În acelaşi
timp, reclamaţia conţine pe primul loc că "noi românii
suntem în aşa măsură de subjugaţi de unguri şi
de legile lor, încât cu orice plângere cu care ne adresăm autorităţilor,
nu se rezolvă nimic. Când ne prezentăm plângerile ne trimit de
la un birou la altul întrebându-se: ce vrea acest valah? Şi de
obicei ne refuză cu expresia: să piară toţi valahii împuţiţi."
Din
cele prezentate până acum nu reiese nici o acuzaţie concretă
şi chiar dacă părintele dr. Vasile Lucaciu ar fi zis cele
citate, acestea n-ar fi în totalitatea lor neadevărate, deoarece stăm
faţă în faţă în fiecare zi cu acei funcţionari
unguri care folosesc asemenea cuvinte.
Se
ştie şi este cunoscut că Statul Ungar, apoi administraţia
sa, este format din persoane care deservesc partidul conducător, ele
sunt incitate de utopia
ideologiei ungureşti despre statul unitar ungar.
Asemenea
funcţionari care nu cunosc limba poporului, îi trimit pe bieţii
români ba către un funcţionar român care le poate înţelege
necazurile şi doleanţele, chiar să-i sprijine în soluţionarea
lor. Dar oare, câţi funcţionari români sunt? Foarte puţini.
Ca
exemplu cel mai tipic este atitudinea Tribunalului Regal Unguresc din Satu
Mare, care cu o răceală strigătoare la cer a refuzat să-l
asculte pe părintele dr. Vasile Lucaciu în limba română.
Deşi
trebuie să menţionez că avem de a face cu procurori care
posedă o înaltă pregătire, ei totuşi atunci când
sunt pe rol procese ale românilor le tratează cu mult dispreţ.
Se pune întrebarea: de ce? Ei cunosc foarte bine discriminările la
care sunt supuşi românii.
Mulţi
români care sunt magistraţi, ei sunt obligaţi să-şi
abandoneze limba. Dacă nu se încadrează în tiparele stabilite
sunt automat înlocuiţi sau daţi afară.
Nici
din acest punct de vedere acuzaţia nu cuprinde un fapt oficial, care
ar putea fi obiectul unui proces, dar el este un adevăr de
necontestat. Vai de românul care-şi vinde sufletul altora! El întotdeauna
a cunoscut şi va cunoaşte dispreţul Neamului său.
Tot
adevărat este şi faptul că românii nu pot ocupa funcţii
în administraţia ungurească cu toate că nu sunt cu nimic
mai prejos decât ungurii. Cauza principală a acestei discriminări
este aceea că s-au născut şi sunt români.
Aici
un mare rău a adus Legea din 1866-1868 prin care deşi românii
sunt peste trei milioane ei nu au decât un singur Procuror la tribunalul
Suprem Ungar şi şapte Procurori Regali. Nu există nici un
prefect român, deşi există ţinuturi în care 65-100% din
locuitori sunt români.
De
aici se desprinde şi concluzia că din cei peste 4.000 de
specialişti români în diferite ramuri ale ştiinţei, sunt
nevoiţi să-şi fructifice cunoştinţele în străinătate
cu toate că şi Ungaria ar avea mare nevoie de ei. Dar, pentru că
sunt români ei trebuie să rămână resemnaţi.
Este
de neîngăduit că există cazuri când fiii Naţiunii
Române pentru o funcţie minoră îşi uită naţionalitatea
şi slujesc interesele străine românilor.
Onorat
Tribunal Regal!
Este
de netăgăduit să acceptăm partea de acuzaţie unde
se spune că: "… Ca oricare autoritate la care ne adresăm
în Sfânta Noastră Limbă Românească, funcţionarii
publici unguri nu vor să vorbească româneşte. De asemenea,
nu sunt publicate hotărâri, sentinţe, decrete, legi şi în
limba română pentru a fi înţelese şi de către români.
În acelaşi timp, funcţionarii de stat unguri, deşi sunt
obligaţi de lege să dea răspuns în limba română
petenţilor, ei nu fac acest lucru din ură şi răutate.
Şi această parte a acuzaţiei este veridică şi pot
dovedi cu nenumărate cazuri concrete, care sunt la ordinea zilei la
toate tribunalele şi la toate administraţiile
de stat ungureşti.
Reclamaţia
mai vizează şi problema înfiinţării la Baia Mare a
unui Cerc al Asociaţiei Femeilor Românce, dar Statutul ei a fost
respins de autorităţile ungureşti fără nici un
motiv plauzibil.
Tot
în această reclamaţie se mai scria şi faptul că, părintele
dr. Vasile Lucaciu ar fi protestat împotriva asociaţiilor culturale
ungureşti "EMKE", "SZEZIKENZI", "VESELENI",
"BATHANYI". Se arată în acest sens că există
poziţii duşmănoase din partea românilor. Dar ce programe
au aceste asociaţii culturale ungureşti? Vă spun eu -
ungurizarea românilor. De ce "ASTRA" asociaţia românească
trebuie să plătească impozite la fiscul unguresc după
fiecare acţiune culturală pe care o organizează? De ce
asociaţiile culturale ungureşti nu plătesc nimic? De ce
este prigonită "ASTRA"?
Cine
ar putea tăgădui caracterul naţional şi ungurizant al
asociaţiilor culturale ungureşti enunţate mai sus? După
cum se cunoaşte şi mai ales că vedem zilnic activitatea
acestor asociaţii şi din comunicatele acestora rezultă clar
că ele au ca scop principal să apere Naţiunea Ungară.
De ce "ASTRA" este ţinută în lanţuri?
Onorat
tribunal Regal!
E
bine să se reţină şi faptul că societăţile
culturale ungureşti se străduiesc prin toate mijloacele să
înfiinţeze şcoli ungureşti şi să le desfiinţeze
pe cele româneşti. Ba mai mult, societăţile culturale
ungureşti se mai ocupă şi de schimbarea denumirii localităţilor
din limba română în limba ungurească.
Părintele
dr. Vasile Lucaciu este preot greco-catolic şi când aude ce fac
asociaţiile culturale ungureşti, pe bună dreptate, se
indignează şi mai ales are obligaţia să se ridice cu
vehemenţă împotriva unor asemenea metode criminale şi de
purificare etnică.
Cum
credeţi dumneavoastră Onorat Tribunal Regal că este normal
ca părintele dr. Vasile Lucaciu să aibă
lacăt la gură şi să nu se ridice împotriva
acestor nedreptăţi strigătoare la cer? Vă rog să-mi
daţi doar un singur exemplu din lumea civilizată unde se mai fac
asemenea practici. Nu veţi putea, pentru că în lume nicăieri
nu se procedează aşa decât în Ungaria.
Este
normal Onorat Tribunal Regal ca toate acţiunile "ASTREI" să
fie impozitate cu vârf şi îndesat? Vă rog să-mi răspundeţi
domnilor, de ce asociaţiile ungureşti nu plătesc nimic?
Aceste exemple se întâlnesc în Ardeal, Crişana, Maramureş
şi Banat şi mai ales în Părţile Ungurene.
Naţiunea
română, care ţine de puritatea sa aşa cum ţine şi
naţiunea ungară, respinge cu indignare orice atac îndreptat împotriva
românilor.
Celelalte
capete de acuzare aduse părintelui dr. Vasile Lucaciu nici nu
le amintesc, pentru că ele nu sunt relevante, şi mai ales
aduc atingere OMENIEI şi PRESTIGIULUI Domniei Sale.
Cred
că prin cele ce am prezentat până acum am reuşit să
demonstrez incontestabil că, chiar părintele dr. Vasile Lucaciu
ar fi zis la Şedinţa Electorală din cârciuma localităţii
Tăuţii de Sus cele afirmate în acuzaţie nici atunci nu ar
fi făcut alceva decât că ar fi înfăţişat
realitatea dureroasă. Aşa este domnilor. Adevărul doare.
În
acelaşi timp din acuzaţiile aduse, ele nu cad în culpabilitatea
cuprinsă în Articolul 172, aliniatul doi. Dar să vedem Onorat
tribunal Regal depoziţia martorilor împotriva părintelui dr.
Vasile Lucaciu.
Rog
Onoratul Tribunal Regal să aibă în vedere că, dintre cei
şapte martori care au semnat acuzaţia împotriva părintele
dr. Vasile Lucaciu, UNUL A DECEDAT, TREI ŞI-AU REVOCAT MĂRTURIA
în cursul dezbaterilor din
acest proces.
Mărturia
celui decedat a fost legalizată împotriva obiecţiei sale, el a
recunoscut că NU A SCRIS-O, iar cele relatate sunt false. Un alt fals
grosolan a fost acela că în depoziţia decedatului se scrie că
este cumnat cu părintele dr. Vasile Lucaciu, ceea ce nu este adevărat.
Ei nu au avut niciodată un astfel de grad de rudenie.
De
asemenea, împotriva celor patru martori: PAPP ZSIGMOUND, LIPTAK IOZEF,
BOTH MATHEAYAS, LIPTAJ IOZEF Junior, am depus obiecţiile mele legale.
Şi cu această ocazie atrag atenţia Onoratului Tribunal
Regal din Satu Mare, că în legătură cu acele obiecţii
ele sunt în concordanţă cu legea.
Să
nu uităm Onorat tribunal regal că este normal să se susţină
afirmaţiile martorilor, dar să se ştie că ele pot fi
atacate de Articolul 260 Cod Penal, care pedepseşte pe calomniatori
şi pe cei mincinoşi.
Pe
lângă faptul că
PAPP ZSIGMUND, după câte
a recunoscut el însuşi, înaintea Şedinţei Electorale de
la Tăuţii de Sus, a avut o dispută foarte dură cu părintele
dr. Vasile Lucaciu, din care cauză între ei s-a stabilit o relaţie
de duşmănie. Această duşmănie nu s-a stins
niciodată din partea lui PAPP ZSIGMOND. El a adunat practic martorii
pentru ca să semneze acuzaţia împotriva părintele dr.
Vasile Lucaciu. Deci PAPP ZSIGMOUND este plin de venin, , antipatie şi
răutate. În aceste condiţii mărturia lui nu poate
constitui o dovadă certă împotriva acuzatului conform Legii
9613/1883.
Martorul
LIPTAC IOSZEF senior, în cursul prezentului proces, a recunoscut că
în timp ce părintele vorbea, el fiind cârciumar, a intrat şi a
ieşit din cârciumă fiind solicitat de clienţi, pe unii i-a
servit cu mâncare iar pe alţii cu băutură. Acest fapt
exclude posibilitatea ca el să fi auzit tot ceea ce ar fi spus
acuzatul. Dacă ne referimla LIPTAK IOZSEF Junior şi La ROTH
MATHEYAS, ei au recunoscut că nici nu cunosc limba română, decât
doar câteva cuvinte. De aici Onorat tribunal Regal putem trage concluzia
certă că părintele dr. Vasile Lucaciu a vorbit într-o limbă
română literară şi este exclus ca martorii să fi înţeles
ceva. Să luăam doar pe LIPTAK IOZSEF junior, care în faţa
dumneavoastră a tradus eronat şi greşit doar câteva
cuvinte rostite în limba română. Din aceste motive, mărturiile
martorilor, după Legea 7319/1883, nu pot constitui dovezi.
Trebuie
să-mi exprim profundul regret asupra faptului că Onoratul
Tribunal Regal nu a urmărit insistenţele mele, nu a cerut
martorilor ca în cursul audierilor să spună expresiile
inculpatului în limba română.
Prin
acest mod de tratare a procesului Onoratul tribunal Regal a greşit
profund. Eu pun foarte sincer întrebarea: de ce nu s-a insistat asupra
martorilor ca ei să spună în limba română cuvintele învinuitului?
În
interesul adevărului şi al Justiţiei se impune această
metodă ştiinţifică de a se descoperi adevărul. Eu
vă anunţ Onorat Tribunal Regal că sunt foarte hotărât
să cer recurs pentru a se afla adevărul. Onoratul Tribunal Regal
s-a mulţumit să asculte depoziţiile martorilor pe care le-a
socotit suficiente pentru incriminarea inculpatului, dar nu pentru a afla
adevărul.
Onorat
Tribunal Regal!
Domnule
Acuzator Public!
Domniile
Voastre aţi urmărit doar privarea de libertate şi
compromiterea acuzatului. După câte am văzut, mărturiile
martorilor au fost false iar părintele dr. Vasile Lucaciu s-a dovedit
nevinovat, el a demonstrat că s-a încadrat în limitele Constituţiei
privind dreptul la cuvânt.
Eu
mă mir sincer că la Adunarea Electorală de la Tăuţii
de Sus a luat parte şi o persoană din partea Poliţiei
şi din partea Bisericii Catolice din Baia Mare, care prin declaraţiile
lor au arătat că adunarea s-a desfăşurat în linişte.
Ba mai mult, şeful poliţiei i-a trimis acasă pe poliţişti
pentru că nu era nevoie de
ei.
Eu
în calitatea mea de apărător, am obligaţia să atrag
atenţia Onoratului Tribunal Regal şi Acuzatorului Public asupra
faptului că 14 dintre martorii audiaţi sub stare de jurământ,
mulţi dintre ei au spus multe minciuni, depunând mărturii
false. La fel, Adunarea Electorală de la Tăuţii de Sus s-a
terminat prin ovaţii adresate de către românii participanţi
la adresa Majestăţii Sale şi a patriei, apoi părintele
dr. Vasile Lucaciu în discursul său a cerut toleranţă
şi dragoste frăţească din partea Poporului Român faţă
de poporul Ungur.
Aceste
date constituie motivul pentru care domnul Acuzator Public nu a putu
justifica legal nici un fapt pentru susţinerea acuzaţiei. Este
adevărat că opoziţia lui a ajutat apărarea, aceasta ar
trebui să renunţe la acuzaţie, aşa cum prevede
procedura juridică şi legile ţării.
Martorii
acuzării au fost selecţionaţi parcă din cea mai joasă
pleavă a societăţii. Parcă o mână rea i-ar fi
adunat să atace în haită pe acuzat.
Aceste
împrejurări îmi dau ocazia să arat că fondul acestui
proces, din care reiese motivele reale de ţinere în arest a părintelui
dr. Vasile Lucaciu şi să dea Bunul Dumnezeu să mă înşel,
dar acestea influenţează procedura penală a Onoratului
Tribunal Regal şi mă nelinişteşte faptul că nu se
respectă independenţa Judecătorească şi Jurământul
depus al magistraţilor, caracterul lor conştiincios şi
incoruptibil. Miroase de la o poştă că prezentul proces de
incriminare are o puternică tentă politică de a înlătura
adversarii politici şi mai ales pe reprezentanţii de frunte ai
românilor din Ardeal.
În
privinţa acestor chestiuni, conform Adresei 134/1887 din 12 august, a
prefectului de Satu Mare, trimisă Procuraturii Tribunalului Regal
şi care a fost citită în public, doar în urma insistenţelor
mele repetate. Eu nu voi apela la textul integral, dar voi menţiona că
din acel document se desprinde cu claritate intervenţia puterii
politice, a Statului Ungar, care lezează simţul dreptăţii
şi al Jurisdicţiei.
Prin
această împrejurare puterea Statului Ungar îşi face timp să
îndrume şi modul de procedură a Justiţiei şi să
indice şi procedura legală. În unele cazuri, cum este şi
cel de faţă, pedepsele sunt stabilite înainte de Judecare.
Judecarea nu este altceva decât
o problemă formală. Această situaţie dă naştere
la o reacţie negativă în privinţa independenţei
şi formităţii justiţiei.
Adresa
trimisă de Prefectul de Satu Mare direct Ministerului de Interne, îl
acuză pe părintele dr. Vasile Lucaciu de instigare împotriva
Statului Ungar şi de trezire a urii împotriva Românilor din Ardeal.
Acum
să mă refer la această Adresă a Prefectului de Satu
Mare în care se arată: "… Acum este ocazia cea mai bună
şi potrivită ca acest indezirabil să fie condamnat şi
să fie făcut incapabil în faţa românilor, pentru care
scop, atrage atenţia Procuraturii să acţioneze repede
şi cu multă seriozitate şi să se ia toate măsurile
posibile ca părintele dr. Vasile Lucaciu să fie vinovat şi
să primească pedeapsa maximă".
Vorbind
despre această problemă, în faţa mea apar cu toată
claritatea aspecte serioase şi triste care trădează dispoziţia
sufletească a fiilor Naţiunii Ungare faţă de fii naţiunii
Române, privind egalitatea dintre ei. Se observă că în prezent
chiar conducerea Justiţiei este împotriva ordinii legii şi, din
păcate, trădează sentimentele de ură a ungurilor faţă
de români.
Ne
punem întrebarea firească Onorat tribunal Regal, de ce există
această ură? Doar în timpul constituirii noastre milenare nu
există nici o pildă, nici un document care ar dovedi că
fiii Naţiunii Române nu ar fi fost fideli acestui pământ sfânt
al patriei iubite comune. Acest
pământ a fost sfinţit de foarte multe ori de sângele celor două
naţiuni, vărsat eroic în apărarea lui.
Niciodată
Naţiunea Română n-a dat nici un exemplu - E MARTORĂ
ISTORIA - de infidelitate faţă de Majestatea sa. Mai mult, Românii
fac parte din acele naţiuni, la inima cărora este săpat adânc
dragostea de Ţară, sentimentele de fidelitate şi ataşare
faţă de forma Statului Dinastic, de Majestatea Sa.
Fii
naţiunii Române nu s-au aliat niciodată cu puteri străine
şi n-au cerut niciodată ajutorul lor împotriva Statului Ungar,
chiar dacă acesta sute de ani a fost vitreg faţă de români.
Istoria
ţării şi legile ei dovedesc că în Ungaria nu au
existat niciodată relaţii rele între poporul de rând. Toate
relele se pornesc de sus. În aceste condiţii trebuie să ştie
Onoratul Tribunal Regal că în zilele noastre s-a impus o politică
periculoasă între unguri şi români, precum cele dintre
biruitori - unguri şi învinşi - români. Cine sunt cei învinşi?
Este Naţiunea Română din Ardeal şi Părţile
Ungurene!
Pot
afirma în faţa Onoratului Tribunal Regal şi să pun totodată
o întrebare firească: oare acest lucru este drept?
La
fel pot să afirm că relaţiile actuale pentru Neamul Românesc
nu sunt corespunzătoare. De ce? Pentru că în vechime au existat
naţiuni dominatoare şi dominate, dar aşa cum ele sunt în
Ţara Noastră, nu se
mai întâlnesc nicăieri în lumea civilizată.
De-a
lungul secolelor fiii Naţiunii Ungare şi ai Naţiunii Române
au convieţuit în înţelegere. De când a apărut politica
de ungurizare forţată parcă a dat dihania între noi. Se
vrea prin orice mijloace purificarea etnică chiar prin ştergerea
numelor româneşti de pe crucile din cimitir.
Aplicarea
acestei politici a trezit în Naţiunea Ungară dorinţa de a
se impune cu forţa brutală împotriva tuturor neungurilor din
ţara noastră. Oare este dreaptă această stare de
fapte?eu cred că nu.
Eu
ştiu foarte bine cum a reacţionat Naţiunea Ungară
atunci când austriecii au impus germanizarea forţată. Naţiunea
Ungară a făcut sacrificii enorme pentru a se apăra, trimiţând
pe eşafod mii de patrioţi. Oare din acele exemple nu s-a învăţat
nimic?
Acum
mai pun încă odată întrebarea Onorat Tribunal Regal: de ce Naţiunea
Română este împinsă cu o forţă uriaşă în
prăpastie şi spre moarte. De ce Naţiunea Română nu
poate să aibă demnitatea pe care o are Naţiunea Ungară?
Constat
că fiii Naţiunii Române îşi cunosc foarte bine îndatoririle
dar, în acelaşi timp îşi cunosc şi drepturile lor. Mai
pun o întrebare Onorat Tribunal Regal: de ce sunt folosite toate ocaziile
pentru a compromite Naţiunea Română? Eu cred că oricum am
trata acest subiect, nedreptatea este strigătoare la ceruri.
Eu
cred că datoria Statului Ungar şi a Naţiunii Ungare este
respectarea Naţiunii Române pentru că, noi Românii, suntem cei
mai mulţi şi cei mai vechi, indiferent că este vorba de
Ardeal sau Banat, dar şi în Crişana sau în Maramureş.
Statul Ungar şi Naţiunea Ungară au datoria de a respecta
legile existente şi să le aplice în mod riguros şi nu după
bunul lor plac, sau după cum le taie capul.
Onorat
Tribunal Regal, eu vorbesc la acest proces nu numai ca român, dar şi
ca Jurist şi mai ales ca apărător nu numai al părintelui
dr. Vasile Lucaciu, ci şi al Naţiunii Române. În pledoaria mea
am apelat la învăţămintele istoriei deoarece este vorba de
o problemă politică deosebit de importantă, ea îi vizează
şi pe unguri şi pe români.
Onorat
Tribunal Regal!
Doresc
să redau cuvintele lui Deak Ferencz, rostite din adâncă
convingere: (…) … "chestiunea pentru care am luptat împreună,
este o problemă sfântă. Ea poate fi comentată sau răstălmăcită.
Formele de guvernare în baza Constituţiei, ideile dominante ale
justiţiei se pot schimba de la o naţiune la alta. Dar, există
un principiu, veşnic şi care nu se schimbă, el trebuie să
se menţină peste tot unde domneşte legea şi anume:
respectarea cu stricteţe a legilor. Puterea legilor o poate schimba
doar corpul legiuitor şi nu oricine şi când îi convine. Fără
acest principiu, nu pot exista relaţii morale care să susţină
statul. Aceasta este baza sigură a drepturilor popoarelor şi a
puterii dominante. Istoria demonstrează că în acele
ţări şi imperii unde s-au semnalat dese lupte interne, s-au
destrămat pentru că nu s-au respectat propriile lor legi".
Am
dat acest citat pentru că sunt convins că în faţa acestor
adevăruri şi Guvernul şi Organele Judecătoreşti,
trebuie să respecte legile în folosul Patriei. Altfel, se
periclitează viitorul Ţării. Dacă Judecătoria va
fi supusă puterii politice, atunci cetăţenii îşi vor
da seama că ne îndreptăm spre o dictatură sigură.
Cred
că am răspuns corect domnului Acuzator Public, care a numit
"FAVOARE" aceea dispoziţie a Onoratului Tribunal regal,
prin care clientul meu şi martorii apărării au putut vorbi
în Limba Română. Eu nu consider aceasta o "FAVOARE", sau
o "BUNĂVOINŢĂ" ci o obligaţie Constituţională
care trebuie îndeplinită.
Nu
recunosc însă că inculpatul, părintele dr. Vasile Lucaciu,
ar avea sentimente de ură faţă de unguri, aşa cum a
spus domnul Acuzator Public. Clientul meu nu a făcut altceva decât să-şi
exercite drepturile sale legale.
Este
un fenomen regretabil faptul că presa ungurească, pot afirma -
DIN REA VOINŢĂ - a dat şi dă informaţii eronate
şi mincinoase despre părintele dr. Vasile Lucaciu. Prin aceasta
s-a manipulat nu numai opinia publică, dar şi puterea judecătorească.
Pot spune că această stare de fapt a influenţat direct desfăşurarea
prezentului proces. Părintele dr. Vasile Lucaciu este numit "TRĂDĂTOR",
"INSTIGATOR", "CRIMINAL", "AŢÂŢĂTOR
DE FOCURI".
Nu
este de mirare că domnul Acuzator Public merge pe căi greşite,
cu astfel de acuzaţii, el doreşte cu orice preţ că-l
declare vinovat pe părintele dr. Vasile Lucaciu, aşa cum cere cu
insistenţă presa ungurească. Este regretabil că domnul
Acuzator Public se orientează după zvonuri şi informaţii
neadevărate în loc ca el să-şi formuleze un punct de
vedere propriu, bazându-se pe fapte reale.
Nu
ştiu cărui fapt se datorează acea greşeală prin
care domnul Acuzator Public susţine că părintele dr. Vasile
Lucaciu ar dori "MARTIRIUL" ca să obţină mai mulţi
bani pentru cărţile de rugăciune trimise din Franţa
şi din România. Eu mă mir cum nu este nominalizată şi
Rusia. Spun acest lucru pentru că în presa ungurească se mai
susţine şi faptul că părintele dr. Vasile Lucaciu ar
fi şi spion rusesc. Este oare adevărat? Oare unde a învăţat
părintele dr. Vasile Lucaciu, la Moscova sau la Roma? Nu este el oare
greco-catolic?
Eu
aşa ştiu Onorat Tribunal Regal că părintele dr. Vasile
Lucaciu nu face comerţ cu cărţi de rugăciuni, ci din
contră, el este Redactor Principal la "REVISTA CATOLICĂ"
care este considerată o revistă literară foarte apreciată.
Dacă a vândut, sau vinde cărţi din România, sau din Franţa,
eu nu am cunoştinţă despre această situaţie, doar
părintele dr. Vasile Lucaciu poate da relaţii.
Acum
am să trec la critica afirmaţiei domnului Acuzator Public, prin
care susţine că părintele dr. Vasile Lucaciu, în cuvântul
său la Adunarea Electorală de la Tăuţii de Sus ar fi
atacat vehement hegemonia ungurească şi integritatea teritorială
a Ungariei. Onoratul Acuzator Public ar trebui să observe că e
mai uşor să afişezi ceva fals decât să dovedeşti
adevărul. Domnia sa se va convinge că nu are dreptate,
lipsindu-i date certe. Deci,
nu poate dovedi această acuzaţie gravă.
Este
ceva în cuvântarea părintele dr. Vasile Lucaciu care ar viza
hegemonia ungurească sau integritatea teritorială a Statului
Ungar? Nu văd nimic şi nici domnul Acuzator Public nu a amintit
nimic concret despre această acuzare.
Există
însă o problemă importantă care se leagă de afirmaţiile
domnului Acuzator Public. Aceasta ar fi neîncrederea Naţiunii Ungare
în Naţiunea Română. Această neîncredere duce la apariţia
unui perete sau a unui zid despărţitor între armonia celor două
naţiuni.
Lupta
Naţiunii Ungare împotriva celorlalte naţiuni neungureşti,
se aseamănă cu lupta lui HERCULE cu ANTEU. Din legenda lui
Hercule trag următoarele concluzii valabile şi pentru Naţiunea
Ungară şi pentru Naţiunea Română. În primul rând,
respectarea cu stricteţe a legalităţii care trebuie să
constituie baza înţelegerii dintre unguri şi români. În al
doilea rând, românii să-şi revendice drepturile cu fiecare
ocazie şi în orice loc deoarece această bază legală
ar asigura aspiraţiile lor naţionale. În al treilea rând
ungurii împreună cu neungurii, cu forţe unite ar putea realiza
multe lucruri bune.
Naţiunea
Ungară şi Naţiunea Română sunt independente în estul
Europei. În trecut şi-au dat sângele şi viaţa pentru apărarea
Patriei, iar viitorul cere şi mai multe sacrificii.
Cred
că prin discutarea problemelor expuse mai sus, am reuşit să
prezint Onoratului Tribunal Regal din Satu Mare, probe suficiente care să-l
convingă că toată procedura juridică de astăzi nu
este altceva decât "O CURSĂ DE SOARECI" împotriva părintele
dr. Vasile Lucaciu, în persoana căruia politica Statului Ungar doreşte
să facă un nou sacrificiu din partea Naţiunii Române.
Iată
de ce Onoratul Tribunal Regal din Satu Mare, trebuie să fie convins că
activitatea părintelui dr. Vasile Lucaciu nu a depăşit
limitele legale. În acelaşi timp, vreau să subliniez că întreaga
procedură judiciară de astăzi nu este altceva decât
urmarea unei erori, a uni pas greşit a Justiţiei.
Am
reflectat foarte mult asupra învinuirilor aduse de domnul Acuzator Public
şi constat cu regret că nu acordă părintelui dr.
Vasile Lucaciu nici o circumstanţă atenuantă. Dar, trebuie
să accentuez că în acest caz, este vorba de cinstea şi
onoarea părintelui dr. Vasile Lucaciu, bazate pe patriotismul şi
libertatea personală a unui cetăţean împotriva căruia
s-au adus acuzaţii nedrepte.
Iată
de ce, în numele Legii şi al dreptăţii, cer Onoratului
Tribunal Regal din Satu Mare achitarea părintelui dr. Vasile Lucaciu".
***
În
ziua de 8 iulie 1889 s-a pronunţat sentinţa în procesul
intentat de autorităţile ungureşti părintelui dr.
Vasile Lucaciu, din care citez: (…) "Depoziţia martorilor
invocaţi pentru dovedirea faptului în cauză, au fost
contrabalansate prin depoziţia martorilor numiţi. Depoziţiile
martorilor acuzării şi procesul verbal nr. 156, întocmit la
Conferinţa Electorală de la Tăuţii de Sus, nu pot
servi ca bază pentru condamnarea acuzatului. Din aceste motive,
Tribunalul Regal din Satu Mare îl declară nevinovat şi îl
achită pe părintele dr. Vasile Lucaciu".
Continuare
în numărul următor.
prof.
dr. Ioan CORNEANU
 |
|
Statuia
părintelui dr.
Vasile Lucaciu, autor Cornel Medrea, din bronz, 1936. Este
amplasată în centrul vechi al municipiului Satu Mare.
În
perioada cedării Ardealului de Nord Ungariei, această
statuie a marelui patriot V. Lucaciu pentru a nu fi pângărită
de hortiştii maghiari a fost "refugiată" la
Alba Iulia şi amplasată în centrul oraşului. |
Bibliografie
1. Ioan
Corneanu, Vasile Mariş - Părintele dr. Vasile Lucaciu, un
Apostol al unirii Neamului Românesc, Edit. Salstitin, Satu Mare, 1999.
2. N.
Iorga, Pagini alese, Vol. II, Bucureşti, ESPLA, 1965, p. 98-99.
3. Religia
Culturii, Edit. Episcopia Ortodoxă Română a Ardealului, 1994.
4. Editura
Institutului de Literatură Cluj, Cultura Publică, 1898. Fond părintele
Petru Bologa, Muzeul Judeţean, Satu Mare.
5. Ioan
Corneanu, Note şi Documente, Carei, 1974, p. 5-30, 52-53.
6. Foaie
pentru Inimă, Minte şi Literatură, 6/11 februarie 1853.
7. Zimbor
es videke din 21 noiembrie 1893.
8. Gazeta
de Transilvania, p. 321
10.
Octavian Goga,: Cuvântarea rostită la procesiunea funerară a părintelui
dr. Vasile Lucaciu.
|
