MONUMENTUL
martirilor români din
cartierul Lipovenii Bălgradului, ucişi în timpul Revoluţiei Române din
Transilvania – 1848/1849
În
această perioadă, se împlinesc peste 160 de ani de când în Europa de la
Atlantic la Marea Neagră, au avut loc procese revoluţionare de diferite
proporţii, care s-au desfăşurat în Franţa, Italia, Elveţia, Germania,
Imperiul Habsburgic, Polonia precum şi în Ţările Române.
Revoluţia română din
Transilvania de la 1848/1849 a avut o importanţă deosebită în istoria
neamului românesc, şi mai ales pentru istoria judeţului nostru.
Pentru noi, locuitori ai
acestui judeţ şi ai municipiului Alba Iulia, importanţa este cu atât mai
mare, cu cât evenimentele principale care s-au petrecut în perioada
anilor 1848/1849 au fost şi pe meleagurile Albei. Aproape toate
localităţile judeţului Alba au participat şi au fost implicate într-un
fel sau altul în această revoluţie. Documentele timpului, consemnează
faptul că în localităţile judeţului nostru au fost ucişi 970 de români
civili nevinovaţi (copii, femei, vârstnici şi adulţi) pe care noi îi
considerăm martiri ai neamului românesc.
După Ocna Mureş cu cei 125
de martiri, a urmat Alba Iulia cu cei 100 de martiri (cu suburbiile
actuale); oraşul Aiud cu 53 de martiri; comuna Şard cu 44; Abrud cu 39;
Zlatna 36; Teiuş 32; Gombut 31; Aiudul de Sus 29; Noşlac 26; Sebeş 25;
Stremţ 23; Sâncrai 20; Cricău 18, Ighiu 18; Bărăbanţ 18; Geomal 17;
Livezile 17; Lopadea Veche 16; Cuci 16; Ţelna 14; Pătrânjeni 13; Miceşti
13; Poiana 13; Mihalţ 25; Presaca 13; Alecuş 12; Sântimbru 11; Petrilaca
11; Miraslău 10; Vinţu de Jos 10 etc.
Din documentele existente,
rezultă clar că în oraşul nostru au avut loc un număr însemnat de crime
monstruoase împotriva românilor nevinovaţi, paşnici, din cartierele
curat româneşti, Lipoveni şi Maieri.
Din documentele „CETĂŢII”
prezentate de către regretatul prof. Nicolae Josan şi Liliana Popa, în
cartea Cetatea Alba Iulia în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849,
completate ulterior de către istoricul, prof. dr. Gheorghe Anghel,
rezultă fără echivoc eforturile deosebite desfăşurate de insurgenţii
unguri, pentru cucerirea acesteia.
Rezistenţa celor asediaţi,
la care au participat în mare măsură şi românii de pe meleagurile Albei,
nu a putut fi înfrântă. Generalul Bem a somat Consiliul militar de
conducere al Cetăţii, de a preda fortăreaţa încă din 10 martie 1849.
Asediul cetăţii, a început în ziua de 25 martie 1849, fiind încercuită
de 8000 de insurgenţi maghiari. Ulterior asediatorii şi-au concentrat la
Bărăbanţ şi Partoş un „corp de asediu” care cuprindea cca. 15.000 de
insurgenţi.
Generalul Bem, comandantul
insurgenţilor la data de 5 aprilie 1849, a trimis un „parlamentar”
pentru a soma din nou pe comandantul militar al cetăţii să se predea sub
ameninţarea de măsuri „neîndurătoare”.
După şedinţa consiliului
militar al cetăţii, răspunsul dat, a fost demn şi clar: „garnizoana
nu se va abate cu nici un fir de păr de la decizia exprimată cu
fermitate deja de mai înainte, de a apăra Cetatea până la ultimul om”.
Cetatea Alba Iulia,
împreună cu cetatea naturală a Munţilor Apuseni, cu toate măsurile
deosebite luate, nu au putut fi cucerite de insurgenţii unguri.
După ultimul atac nereuşit
asupra cetăţii , din ziua de 24 iunie (stil vechi, 9 iulie, stil nou),
insurgenţii unguri în mare disperare şi din dorinţă de răzbunare, au
săvârşit un adevărat masacru asupra românilor civili, nevinovaţi din
Alba Iulia, dintre care majoritatea au fost omorâţi la ordinul
comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny, el însuşi fiind localnic,
albaiulian.
Între cei 57 de martiri
identificaţi până în prezent în oraşul Alba Iulia (fără suburbiile
adăugate ulterior) au fost: 4 copii, 10 femei şi 43 adulţi şi
bătrâni.Din aceştia, 49 de martiri (majoritatea) au fost români din
cartierul Lipoveni, grup format din 4 copii, 6 femei şi 39 adulţi şi
bătrâni.
Numele lor de familie:
Câmpean, Muntean, Mărginean, Limbean, Vinţan, Cetean, Berghian, Dăian,
Totoian, Ordean, Bărbănţan, Păcurar, Bugneriu etc. confirmă cele
menţionate mai sus, fiind familii curat româneşti care sigur şi-au avut
originea de la denumirea satelor din jurul Albei: Câmpeni, Limba, Vinţ,
Cetea, Berghin, Daia, Totoi, Oarda, Straja, Hăpria.
Calităţile deosebite ale
românilor, de cetăţeni corecţi şi harnici, au fost recunoscute de Curtea
de la Viena, încă din perioada lucrărilor de construire a cetăţii tip
VAUBAN din Alba Iulia, iar „graţia împărătească s-a revărsat asupra lor,
făcându-i „libertini” după ce au participat efectiv timp de 24 de
ani la construcţia fortăreţei.
În zona actualei biserici
„Adormirea Maicii Domnului” a funcţionat pe atunci şi una din cele trei
cărămidării necesare construirii cetăţii care se afla în apropierea
cursului vechi al râului Ampoi (vezi azi strada Ampoiului şi a Iazului).
Trebuie să amintim faptul
că după căderea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic după
pacea dela Karlowitz (26 iun. 1699), Alba Iulia, care a fost capitala
Principatului Transilvaniei, iar anterior şi capitala Daciei, a decăzut
cumplit în toate domeniile de activitate. Oraşul Sibiu a devenit centrul
principal, deoarece populaţia majoritară a fost formată din colonişti
saşi şi germani aduşi din Apus. Printre măsurile draconice luate imediat
de Dieta Transilvaniei (românii deşi erau majoritatea populaţiei nu erau
consideraţi decât ca „toleraţi”) în anul 1714, a fixat regimul de
obligaţii al ţărănimii faţă de stăpânii de pământ astfel: „iobagii sânt
obligaţi să presteze săptămânal o robotă de 4 zile, iar jelerii de 3
zile”.
Românii din acest cartier
– Lipoveni – s-au grupat în jurul acestei biserici strămoşeşti la
începutul sec. 18-lea, după ce au fost alungaţi din zona actuală a
străzii Vasile Alecsandri, prevăzută pentru glacisul cetăţii, deşi
această zonă nu s-a folosit niciodată, în acest scop. Cu aceeaşi
„justificare” s-a dărâmat şi cea mai veche biserică ortodoxă a
românilor, existentă în oraşul de jos, odată cu clădirile vechii
Mitropolii Ortodoxe a Bălgradului precum şi noua clădire construită de
primul unificator al neamului românesc, domnitorul Ţării Româneşti,
Mihai Viteazul (1597-1599), devenită şi Arhiepiscopia Ortodoxă a
Ţării Ardealului, luate de către grecocatolici cu sprijinul
Primatului Catolic unguresc de la Estergon (Strigoniu) şi a Curţii
procatolice de la Viena. De fapt „justificarea” dată privind demolarea
bisericilor ortodoxe strămoşeşti din Alba Iulia, „pentru construirea
cetăţii” preluată de fapt şi de unii istorici până în zilele noastre
reprezintă o minciună, aşa după cum de altfel rezultă din evenimentele
desfăşurate ulterior care au fost bine consemnate în decursul timpului
în diverse documente, confirmată de evoluţia ulterioară, reală a
evenimentelor.
Clădirile Mitropoliei
Ortodoxe a Bălgradului şi Arhiepiscopiei Ţării Ardealului, împreună cu
tipografia mitropoliei, a tuturor documentelor istorice (f. importante)
a odoarelor bisericeşti, cu toate proprietăţile existente au fost luate
de greco-catolici după trădarea credinţei străbune de către mitropolitul
ortodox Athanasie Anghel devenit imediat episcop unit cu sprijinul
Primatului Catolic din Ungaria şi al Curţii de la Viena.
Martirii din cartierul
Lipoveni, care au fost arestaţi, torturaţi, decapitaţi şi împuşcaţi, au
fost duşi şi îngropaţi de ţiganii din Alba Iulia într-o groapă comună
din grădina comandantului gărzii ungureşti din Alba Iulia – Fogoroşi
Iöny. Numărul celor ucişi în Alba Iulia a fost mult mai mare,
adăugându-se şi cei ucişi în satele din apropierea oraşului: Bărăbanţ,
Miceşti, Partoş, Pâclişa etc., date ce rezultă din rapoartele preoţilor
din registrele cu evidenţa morţilor din cele patru parohii româneşti
existente în oraşul de jos – Alba Iulia.
Până în prezent nu se
cunoaşte în întregime situaţia centralizată a românilor maltrataţi,
decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi de rebelii unguri în timpul
Revoluţiei române din Transilvania 1848/1849 şi nici a distrugerilor de
localităţi prin devastări, incendieri etc., deşi Curtea de la Viena,
prin noul guvernator al Transilvaniei, gen. Ludwig Wolgemuth (1849 –
1851), a dat ordin de a se cerceta şi a se întocmi situaţii cât mai
complete pentru a se cunoaşte în întregime, consecinţele dezastruoase
ale acestei revoluţii maghiare.
Considerăm că acest
eveniment deosebit de important pentru Istoria Naţională, având
în vedere mai ales documentele existente în instituţiile de specialitate
de la Viena, Budapesta etc., ele trebuie să fie teme de cercetare pentru
lucrări ale specialiştilor şi ale studenţilor de la facultăţile de
istorie, cu prioritate ale celor din Transilvania, printr-o largă
conlucrare a acestora.
Fundaţia „Alba Iulia 1918
pentru unitatea şi integritatea României” pentru cinstirea şi în memoria
martirilor români, ucişi de rebelii unguri în Revoluţia de la 1848/1849,
a organizat începând cu anul 2003, momente evocatoare cu slujbe de
pomenire cu parastas la Biserica Ortodoxă de la Mihalţ, unde a avut loc
primul masacru al ţăranilor români, precum şi la bisericile din
cartierele oraşului de jos din Alba Iulia, unde au avut loc astfel de
acţiuni monstruoase. De asemenea, fundaţia noastră a depus la Consiliul
Municipal Alba Iulia o documentaţie cu rugămintea de a se analiza
posibilităţile construirii unui monument al oraşului, potrivit
importanţei evenimentului, precum şi a numărului însemnat al martirilor.
Locul ales şi aprobat de
Consiliul Municipal Alba Iulia pentru amplasarea acestui monument este
cel mai potrivit şi se află şi în apropierea locului masacrului.
Fundaţia „Alba Iulia 1918
pentru unitatea şi integritatea României”, la împlinirea a 160 de ani de
la monstruoasele acţiuni săvârşite de insurgenţii unguri asupra
cetăţenilor civili, nevinovaţi, din cartierul Lipoveni, a reuşit să
construiască în memoria acestor martiri, un monument care a fost
dezvelit şi sfinţit duminică 12 iulie 2009 după o slujbă de parastas
oficiată de preotul Urda Ştefan şi pr. Hriţac Ghe., la care, pe lângă
enoriaşii bisericii, au luat parte oficialităţi din partea Prefecturii
Alba Iulia, prof. I. Bâscă şi d-nul Tuhuţ Cornel, ai Primăriei şi a
Consiliului Municipal Alba Iulia, d-nul viceprimar, ing. Paul Voicu,
Bărdaş Horea, Popa Pavel şi prof. Puican Ioan, col.(r) Miron Vasile
împreună cu ing. Mircea Abdrudean, ing. I. Pocan din partea Cultului
Eroilor precum şi reprezentanţi ai unor ONG şi instituţii locale, care
au depus şi coroane cu flori la monumentul martirilor.
Amplasarea acestui
monument istoric, la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, care
este, de asemenea, un monument istoric religios (biserica provine din
cea mai veche biserică românească ortodoxă din Oraşul de Jos din Alba
Iulia), se adaugă la monumentul Sf. Sofronie construit recent, tot de
fundaţia noastră, în amintirea organizării Sinodului Naţional
Bisericesc, la această biserică de călugărul Sofronie, împreună cu
alţi preoţi şi ţărani români ortodocşi din Ardeal (Mărginimea Sibiului,
Apuseni, Zărand, Valea Mureşului Superior etc.) în perioada 14-18
februarie 1761, şi care a avut o importanţă istorică deosebită până în
zilele noastre pentru existenţa neamului românesc din Transilvania.
Prezentarea istoriei evenimentului şi justificarea construirii
munumentului martirilor a fost susţinută de către prof. Ioan Pleşa, ec.
Ioan Străjan şi scriitorul Ion Mărgineanu.
Construirea acestui
monument la locul normal de veci al acestor martiri, reprezintă o
reparaţie morală, deoarece, după 160 de ani, au fost aduşi simbolic, în
memoria noastră cu numele şi prenumele prin paginile cărţii de marmură
albă fixată nu întâmplător pe o „stâncă” de granit.
La această ceremonie s-a
desfăşurat slujba religioasă strămoşească, de care au fost privaţi
aceşti martiri, la data când au fost aruncaţi în mod barbar într-o
groapă comună din grădina comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny.
Realizarea monumentului
martirilor de la 1848/1849, din acest cartier, la Biserica „Adormirea
Maicii Domnului”, faţă de posibilităţile financiare şi materiale, s-a
efectuat cu mari greutăţi şi numai datorită sprijinului acordat de către
unele persoane, familii şi conducători ai unor societăţi particulare,
cărora le mulţumim şi pe această cale, rămânându-le profund
recunoscători. Îi menţionăm în continuare:
Cele trei generaţii ale
familiei Străjan (din Lipoveni) care şi-au adus contribuţia principală
la realizarea acestui monument:
Ideea construirii şi
amplasării monumentului martirilor de la 1848/1849 în cartierul Lipoveni
aparţine ec. Ioan Străjan care din anul 2003 (după datele cercetate şi
constatate la filialele Arhivele Naţionale din Alba Iulia), s-a
preocupat de cele necesare realizării monumentului;
Schiţa cu forma
monumentului aparţine lui Vlad Străjan, student la Universitatea de
Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucureşti.
Sprijinul principal,
moral, financiar precum şi în privinţa intervenţiilor la diferiţi
reprezentanţi ai unor societăţi de specialitate, pentru a se realiza
acest monument a aparţinut familiei ec. Mirela şi arh. Neluţu Străjan.
Eforturile deosebite,
privind transformarea acestui bloc de granit, într-un monument istoric
de valoare, precum şi amplasarea lui au aparţinut d-lui Liviu Berki
ajutat de Olteanu I., Cernea Marius, ing. Vali Paşca, Gavrilă Ioan,
Lazăr Ioan şi Stoia Nicolae.
În aceeaşi măsură mulţumim
pentru sprijinul financiar acordat până în prezent de către:
- Parohia Ortodoxă
“Adormirea Maicii Domnului” pr. Ştefan Urdă şi epitrop, prof. Nicolae
Mărginean.
- fam. dr. Mariana şi ing.
Bărdaş Marcel de la Constanţa (născut în Lipoveni)
- fam. prof. Elisabeta şi
prof. Nicu Mărginean
- fam. dr. Emilia şi dr.
Mircea Ludoşan
- fam. procuror Nicolae
Doţiu
- fam. ec. Steluţa şi ec.
Ananie Gârbovean
- fam. Ileana şi Simion
Stanciu
- ing. I. Pocan
- fam. ing. Alexandru Duca
- prof. Minodora Jurcă
- ec. Maria Ghenescu
- fam. Marinică Gheorghe
- Tripşa Tudorel.
În mod deosebit, mulţumim
patronilor şi reprezentanţilor unor societăţi care ne-au sprijinit sub
diverse forme (utilaje, mijloace de transport, diverse scule şi
materiale) după cum urmează:
- ing. Luca Anversa – S.C.
POMPONIO S.R.L.
- ing. Limbean Cosmin –
S.C. POMPONIU S.R.L.
- ing. Pichio Nazareno –
SIT INDUSTRIAL Sebeş
- ing. Florean Aron de la
CMC Baia-Mare
- ing. Todea Gheorghe de
la START CONSTRUCT S.R.L.
- ing. Furdui Iustin
Vasile împreună cu S.C. ALBA CONS SRL
- d-şoara Gina Pădurean de
la S.C. ALBA CONS SRL
- ing. Dan Nemeş de la
S.C. VOX SRL
- ing. Pleşa Călin de la
S.C. MATEX SRL
Pentru recunoaşterea adevărului ISTORIC, PRIVIND O PARTE DIN
EVENIMENTELE TRAGICE PETRECUTE PE MELEAGURILE ALBEI, în perioada
Revoluţiei Române din 1848/1849 redăm în continuare documentele
respective.
Situa]ia românilor maltratați,
decapitați, spânzurați și împușcați de "rebeli unguri" în Alba Iulia în
timpul "Revoluției Române din Transilvania 1848-1849"
Parohia ortodoxă Alba Iulia - centru
Dosar 148 / 1814-1880 - Registru pag. 80, 81 și 82 de la Arhivele
Naționale filiala Alba Iulia
Biserica ortodoxă
Nr. |
Numele
}i
prenumele |
V$rsta |
Modul
de
ucidere |
1 |
Boncea
Maria
-
muierea
lui
Oancea
Nicolae |
45 |
Fu
ucisă
prin
rebelli
în
Ulița
șurilor
(Vasile
Alecsandri)
din ordinațiunea
lui
FOGORASI
Ioni
din
loco. |
2 |
Luca
Vasile |
40 |
Însuratu.
Fu
ucisu
în
casa
sa
proprie
totu
din
ordinațiunea
lui
FOGOROSI
IÖNI.
De
acesta
au
rămasu
una
văduvă
care
s-a
măritatu
și
una
orfană
mică
și
în
mizerie. |
3 |
Bercariu
Georgiu |
39 |
Însuratu.
A
servit
ca soldatu
impărătescu.
Fu
ucisu
la
grădina
lui
FOGOROSI
IÖNI
prin
rebelli.
De
acesta
a
rămas
una
văduvă,
tinăr
și
harnică
și
doi
orfani
needucați
de
câte
6
și
4
ani
care
se
afla
în
cea
mai
mizeră
}i
ticăloasă
stare.
Nemica
av$ndu. |
4 |
Bercariu
Vasilie |
47 |
Văduv.
Fu
ucisu
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni
prin
rebelli
unguri.
De
acesta
a rămas
un
orfanu
de
11
ani
care
în
stare
mizeră se
află
în
Drîmbaru. |
5 |
Mimilian
Samoilă |
46 |
Fu
spânzuratu
de
un
meru
(măr)
în
Lipoveni
prin
rebelli. |
6 |
Solomon
Samoilă |
37 |
Soldat
însuratu.
Fu
ucisu
prin
rebelli
unguri
în
grîdina
lui
Fogorosi
Iöni.
De
acesta
au
rămasu
una
văduvă
care
a
muritu
de
supărare
și
una
orfană
de
doi
ani
care
se
află
în
cea
mai
mizeră
și
ticăloasă
și
trăiește
din
misericordie. |
7 |
Bota
Mamilu |
23 |
Însuratu.
Fu
ucisu
prin
rebelli
unguri
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni.
De
acesta
au
rămasu
una
văduvă
și
una
orfană
posthuma
de
una
săptăm$nă
cari
se
află
în
stare
miseră
și
ticăloasă. |
8 |
Berecariu
Nicolae |
15 |
June.
Fu
ucisu
prin
rebelli
unguri
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni. |
9 |
Dumitru
a
lui
Toader
Orbu |
45 |
Însuratu.
Fu
ucis
de rebelli
unguri.
De
acesta
a
răms
una
văduvă
și
doi
orfani
de
c$te
trei
și
cinci
ani
care
se
află
în
stare
mizeră
și
ticăloasă |
10 |
Ioan
Vintianu |
45 |
Însuratu.
Fu
ucis
prin
rebelli
unguri
în
propria
curte.
De
acesta
au
rămas
una
văduvă care
a
murit
de
supărare
și
un
orfan
care
se
află
în
stare
bunișoară. |
11 |
Șerban
Gheorghe |
19 |
June.
Fu
măcelărit
prin
rebelu
SALVABAAUER
de
aici. |
12 |
Limbean
Andreiu |
50 |
Însuratu.
Fu
ucis
prin
rebelli
unguri.
De
acesta
au
rămas
una
văduvă
și
un fiu
june
care
se
află
în
stare
bunișoară. |
13 |
Aldea
Maria,
muierea
lui
Suciu
Onica |
50 |
Fu
ucisă
prin
rebelli
venindu
de
la
Fortăreață. |
14 |
Ioan
Mutu |
39 |
Fu
ucisu
prin
fiul
cel
mare
a
lui
Samuel,
de
aici
(Alba
Iulia). |
15 |
Neam]iu
Dumitru |
35 |
Însuratu.
Fu
ucisu
prin
rebelii
unguri
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni.
De
acesta
au
rămas
una
văduvă
și
doi
orfani
prunci
care
se
află
în
cea
mai
miseră
și
ticăloasă
stare. |
16 |
Adam
Ioan
Nistor |
60 |
Văduv.
Fu
ucisu
prin
rebellul
BARKOTZ
IANOS
de
aici
(localnic). |
17 |
Comșa
Ani}ca |
55 |
Văduvă.
Fu
ucisă
prin
rebelli
unguri
în
piața
publică.
De
acesta
a
rămasu
una
orfană
neputincioasă
și
miseră
de tot. |
18 |
Ra]iu
Paraschiva
muierea
lui
Ra]iu
Georgiu |
30 |
Fu
ucisă
prin
rebelli.
De
aceasta
a
rămasu
bărbatu-
su
iei
bătrânu
și
roibu
pe
care
dînsul
nutre
(îngrijea). |
19 |
Vin]an
Georgiu |
30 |
Fu
ucisu
prin
rebelli
unguri
în
grădina
lui
Fogorosi
IÖNI.
De
acesat
a
rămas
una
văduvă. |
20 |
Manu
Ioan
C@prariu |
50 |
Fu
ucisu
prin
rebelli
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni. |
21 |
D@ianu
Achimu |
40 |
Văduv.
Fu
ucisu
prin
rebelli
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni. |
22 |
Todica
Cziganu
(]iganu) |
40 |
Fu
ucisu
prin
rebelli.
E
acesta
a
rămas
o
văduvă
nenorocită. |
23 |
David
Petru
Hospotoriu |
51 |
Fu
ucisu
prin
rebelli
unguri
în
grădina
lui
Fogorosi
Iöni. |
24 |
D@ianu
Andreiu |
50 |
Văduv.
Fu
ucisu
prin
rebelli
pe
locul
fortăreței. |
25 |
C$rlea
Nicolae |
40 |
Pielaru.
Fu
ucisu
prin
rebelli
în
pădurea
locală. |
26 |
Cetean
Petru |
40 |
A
fost
omorât
prin
decapitare. |
Not@:
Afar@
de
ace}tia
au
fost
uci}i
mai
mul]i
rom$ni
a
c@ror
nume
^ns@
nu
se
scriu
pentru
c@
au
fost
str@ini
de
Alba
Iulia.
Datele au
fost
extrase
din
dosarul
Nr.
105/1849
-
CONSISTORIUL
BLAJ
-
de
la
Arhivele
Statului
filiala
Alba
Iulia
Situa]ia
rom$nilor
maltrata]i,
decapita]i,
sp$nzura]i
}i ^mpu}ca]i
de
"rebeli
unguri"
^n
Alba
Iulia ^n timpul
"Revolu]iei
Rom$ne
din
Transilvania
1848-1849"
Parohia
greco-catolic@
din
Maieri
din
Alba
Carolina
Nr.
Numele
}i
prenumele |
V$rsta |
Modul
de
ucidere |
1.
Vasile
B@r@b@n]eanul |
40 |
%nsuratu.
Fu
mai
^nainte
torturatu
grozavu
apoi
sp$nzuratu
}i
dup@
aceeia
t@iatu
^n
buc@]i
prin
rebelii
unguri
pentru
c@
s-au
aflat
la
d$nsul
arma
cu
care
s-a
luptat
^n
contra
rebellilor.
De
acesta
a
r@mas
una
v@duv@
bolnav@
}i
neputincioas@
}i
patru
copii
orfani
din
care
celu
mai
mare
este
de
8
ani
}i
care
se
afl@
^n
cea
mai
miser@
}i
tic@loas@
stare.
Nemica
av@ndu. |
2.
Cosma
Totoianu |
41 |
%nsuratu.
Fu
pu}catu
}i
aruncatu
pe
Mure}
prin
rebelli
unguri.
Tot
^n
loco.
De
acesta
a
r@mas
una
v@duv@
}i
2
orfani,
de
12
}i
18 ani
care
se
afl@
^n
stare
tic@loas@
}i
miser@
}i
din
cari
cel
mare,
pe
ling@
acea c@
nu
are
nemica,
este
}i
neputinciosu
}i
bolnavosu. |
3.
Ioanu
Groza |
23 |
June.
Fu
ucisu
prin
rebelli
pentru
c@
s-au
aflatu
la
d@nsul
arma
cu
care
s-au
luptat
^n
contra
rebellilor. |
4.
Bugneriu
-
muierea
lui
Petru
Bugneriu |
45 |
Alerg$ndu
s@
se
scape
la
fort@rea]@
(cetate)
fu
^mpu}cat
de
rebeli
^n
cale. |
5.
Anna
- muierea
lui
Horhatu
Ioannu |
33 |
Duc$ndu m$ncare
la
b@rbatu
care
se
scutisa,
^n
}an]urile
fort@re]ei
fu
^mpu}cat@
prin
rebeli,
^ngrecat@
(^ns@rcinat@)
fiind. |
6.
Anna
Ro}ca |
45 |
Fu
ucis@
prin
b@taie
tiran,
dup@
care
sau ucisu
prin
rebeli
}i
b@rbatul
ei. |
7.
Adam
Gligoriu |
|
|
8.
Maria
-
muierea
lui
Vasile
Cri}anu |
36 |
Alerg$ndu-se
la
cetate
ca
s@
se
scuteasc@,
fu
ucis@
prin
rebeli
^n
cale. |
Alba Carolina
^n
Maieri
9
februarie
1850.
Despre
adev@rul
acestora
garanteaz@
AUGUSTU
TOMA
ALBANI,
VASILE
RO{IU
-
curatoriu,
RO{CA
PETRU.
ec.
Ioan
STRĂJAN
|
|