România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

MONUMENTUL

martirilor români din cartierul Lipovenii Bălgradului, ucişi în timpul Revoluţiei Române din Transilvania – 1848/1849

În această perioadă, se împlinesc peste 160 de ani de când în Europa de la Atlantic la Marea Neagră, au avut loc procese revoluţionare de diferite proporţii, care s-au desfăşurat în Franţa, Italia, Elveţia, Germania, Imperiul Habsburgic, Polonia precum şi în Ţările Române.

Revoluţia română din Transilvania de la 1848/1849 a avut o importanţă deosebită în istoria neamului românesc, şi mai ales pentru istoria judeţului nostru.

Pentru noi, locuitori ai acestui judeţ şi ai municipiului Alba Iulia, importanţa este cu atât mai mare, cu cât evenimentele principale care s-au petrecut în perioada anilor 1848/1849 au fost şi pe meleagurile Albei. Aproape toate localităţile judeţului Alba au participat şi au fost implicate într-un fel sau altul în această revoluţie. Documentele timpului, consemnează faptul că în localităţile judeţului nostru au fost ucişi 970 de români civili nevinovaţi (copii, femei, vârstnici şi adulţi) pe care noi îi considerăm martiri ai neamului românesc.

După Ocna Mureş cu cei 125 de martiri, a urmat Alba Iulia cu cei 100 de martiri (cu suburbiile actuale); oraşul Aiud cu 53 de martiri; comuna Şard cu 44; Abrud cu 39; Zlatna 36; Teiuş 32; Gombut 31; Aiudul de Sus 29; Noşlac 26; Sebeş 25; Stremţ 23; Sâncrai 20; Cricău 18, Ighiu 18; Bărăbanţ 18; Geomal 17; Livezile 17; Lopadea Veche 16; Cuci 16; Ţelna 14; Pătrânjeni 13; Miceşti 13; Poiana 13; Mihalţ 25; Presaca 13; Alecuş 12; Sântimbru 11; Petrilaca 11; Miraslău 10; Vinţu de Jos 10 etc.

Din documentele existente, rezultă clar că în oraşul nostru au avut loc un număr însemnat de crime monstruoase împotriva românilor nevinovaţi, paşnici, din cartierele curat româneşti, Lipoveni şi Maieri.

Din documentele „CETĂŢII” prezentate de către regretatul prof. Nicolae Josan şi Liliana Popa, în cartea Cetatea Alba Iulia în timpul Revoluţiei din anii 1848-1849, completate ulterior de către istoricul, prof. dr. Gheorghe Anghel, rezultă fără echivoc eforturile deosebite desfăşurate de insurgenţii unguri, pentru cucerirea acesteia.

Rezistenţa celor asediaţi, la care au participat în mare măsură şi românii de pe meleagurile Albei, nu a putut fi înfrântă. Generalul Bem a somat Consiliul militar de conducere al Cetăţii, de a preda fortăreaţa încă din 10 martie 1849. Asediul cetăţii, a început în ziua de 25 martie 1849, fiind încercuită de 8000 de insurgenţi maghiari. Ulterior asediatorii şi-au concentrat la Bărăbanţ şi Partoş un „corp de asediu” care cuprindea cca. 15.000 de insurgenţi.

Generalul Bem, comandantul insurgenţilor la data de 5 aprilie 1849, a trimis un „parlamentar” pentru a soma din nou pe comandantul militar al cetăţii să se predea sub ameninţarea de măsuri „neîndurătoare”.

După şedinţa consiliului militar al cetăţii, răspunsul dat, a fost demn şi clar: „garnizoana nu se va abate cu nici un fir de păr de la decizia exprimată cu fermitate deja de mai înainte, de a apăra Cetatea până la ultimul om”.

Cetatea Alba Iulia, împreună cu cetatea naturală a Munţilor Apuseni, cu toate măsurile deosebite luate, nu au putut fi cucerite de insurgenţii unguri.

După ultimul atac nereuşit asupra cetăţii , din ziua de 24 iunie (stil vechi, 9 iulie, stil nou), insurgenţii unguri în mare disperare şi din dorinţă de răzbunare, au săvârşit un adevărat masacru asupra românilor civili, nevinovaţi din Alba Iulia, dintre care majoritatea au fost omorâţi la ordinul comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny, el însuşi fiind localnic, albaiulian.

Între cei 57 de martiri identificaţi până în prezent în oraşul Alba Iulia (fără suburbiile adăugate ulterior) au fost: 4 copii, 10 femei şi 43 adulţi şi bătrâni.Din aceştia, 49 de martiri (majoritatea) au fost români din cartierul Lipoveni, grup format din 4 copii, 6 femei şi 39 adulţi şi bătrâni.

Numele lor de familie: Câmpean, Muntean, Mărginean, Limbean, Vinţan, Cetean, Berghian, Dăian, Totoian, Ordean, Bărbănţan, Păcurar, Bugneriu etc. confirmă cele menţionate mai sus, fiind familii curat româneşti care sigur şi-au avut originea de la denumirea satelor din jurul Albei: Câmpeni, Limba, Vinţ, Cetea, Berghin, Daia, Totoi, Oarda, Straja, Hăpria.

Calităţile deosebite ale românilor, de cetăţeni corecţi şi harnici, au fost recunoscute de Curtea de la Viena, încă din perioada lucrărilor de construire a cetăţii tip VAUBAN din Alba Iulia, iar „graţia împărătească s-a revărsat asupra lor, făcându-i „libertini” după ce au participat efectiv timp de 24 de ani la construcţia fortăreţei.

În zona actualei biserici „Adormirea Maicii Domnului” a funcţionat pe atunci şi una din cele trei cărămidării necesare construirii cetăţii care se afla în apropierea cursului vechi al râului Ampoi (vezi azi strada Ampoiului şi a Iazului).

Trebuie să amintim faptul că după căderea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului Habsburgic după pacea dela Karlowitz (26 iun. 1699), Alba Iulia, care a fost capitala Principatului Transilvaniei, iar anterior şi capitala Daciei, a decăzut cumplit în toate domeniile de activitate. Oraşul Sibiu a devenit centrul principal, deoarece populaţia majoritară a fost formată din colonişti saşi şi germani aduşi din Apus. Printre măsurile draconice luate imediat de Dieta Transilvaniei (românii deşi erau majoritatea populaţiei nu erau consideraţi decât ca „toleraţi”) în anul 1714, a fixat regimul de obligaţii al ţărănimii faţă de stăpânii de pământ astfel: „iobagii sânt obligaţi să presteze săptămânal o robotă de 4 zile, iar jelerii de 3 zile”.

Românii din acest cartier – Lipoveni – s-au grupat în jurul acestei biserici strămoşeşti la începutul sec. 18-lea, după ce au fost alungaţi din zona actuală a străzii Vasile Alecsandri, prevăzută pentru glacisul cetăţii, deşi această zonă nu s-a folosit niciodată, în acest scop. Cu aceeaşi „justificare” s-a dărâmat şi cea mai veche biserică ortodoxă a românilor, existentă în oraşul de jos, odată cu clădirile vechii Mitropolii Ortodoxe a Bălgradului precum şi noua clădire construită de primul unificator al neamului românesc, domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul (1597-1599), devenită şi Arhiepiscopia Ortodoxă a Ţării Ardealului, luate de către grecocatolici cu sprijinul Primatului Catolic unguresc de la Estergon (Strigoniu) şi a Curţii procatolice de la Viena. De fapt „justificarea” dată privind demolarea bisericilor ortodoxe strămoşeşti din Alba Iulia, „pentru construirea cetăţii” preluată de fapt şi de unii istorici până în zilele noastre reprezintă o minciună, aşa după cum de altfel rezultă din evenimentele desfăşurate ulterior care au fost bine consemnate în decursul timpului în diverse documente, confirmată de evoluţia ulterioară, reală a evenimentelor.

Clădirile Mitropoliei Ortodoxe a Bălgradului şi Arhiepiscopiei Ţării Ardealului, împreună cu tipografia mitropoliei, a tuturor documentelor istorice (f. importante) a odoarelor bisericeşti, cu toate proprietăţile existente au fost luate de greco-catolici după trădarea credinţei străbune de către mitropolitul ortodox Athanasie Anghel devenit imediat episcop unit cu sprijinul Primatului Catolic din Ungaria şi al Curţii de la Viena.

Martirii din cartierul Lipoveni, care au fost arestaţi, torturaţi, decapitaţi şi împuşcaţi, au fost duşi şi îngropaţi de ţiganii din Alba Iulia într-o groapă comună din grădina comandantului gărzii ungureşti din Alba Iulia – Fogoroşi Iöny. Numărul celor ucişi în Alba Iulia a fost mult mai mare, adăugându-se şi cei ucişi în satele din apropierea oraşului: Bărăbanţ, Miceşti, Partoş, Pâclişa etc., date ce rezultă din rapoartele preoţilor din registrele cu evidenţa morţilor din cele patru parohii româneşti existente în oraşul de jos – Alba Iulia.

Până în prezent nu se cunoaşte în întregime situaţia centralizată a românilor maltrataţi, decapitaţi, spânzuraţi şi împuşcaţi de rebelii unguri în timpul Revoluţiei române din Transilvania 1848/1849 şi nici a distrugerilor de localităţi prin devastări, incendieri etc., deşi Curtea de la Viena, prin noul guvernator al Transilvaniei, gen. Ludwig Wolgemuth (1849 – 1851), a dat ordin de a se cerceta şi a se întocmi situaţii cât mai complete pentru a se cunoaşte în întregime, consecinţele dezastruoase ale acestei revoluţii maghiare.

Considerăm că acest eveniment deosebit de important pentru Istoria Naţională, având în vedere mai ales documentele existente în instituţiile de specialitate de la Viena, Budapesta etc., ele trebuie să fie teme de cercetare pentru lucrări ale specialiştilor şi ale studenţilor de la facultăţile de istorie, cu prioritate ale celor din Transilvania, printr-o largă conlucrare a acestora.

Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” pentru cinstirea şi în memoria martirilor români, ucişi de rebelii unguri în Revoluţia de la 1848/1849, a organizat începând cu anul 2003, momente evocatoare cu slujbe de pomenire cu parastas la Biserica Ortodoxă de la Mihalţ, unde a avut loc primul masacru al ţăranilor români, precum şi la bisericile din cartierele oraşului de jos din Alba Iulia, unde au avut loc astfel de acţiuni monstruoase. De asemenea, fundaţia noastră a depus la Consiliul Municipal Alba Iulia o documentaţie cu rugămintea de a se analiza posibilităţile construirii unui monument al oraşului, potrivit importanţei evenimentului, precum şi a numărului însemnat al martirilor.

Locul ales şi aprobat de Consiliul Municipal Alba Iulia pentru amplasarea acestui monument este cel mai potrivit şi se află şi în apropierea locului masacrului.

Fundaţia „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României”, la împlinirea a 160 de ani de la monstruoasele acţiuni săvârşite de insurgenţii unguri asupra cetăţenilor civili, nevinovaţi, din cartierul Lipoveni, a reuşit să construiască în memoria acestor martiri, un monument care a fost dezvelit şi sfinţit duminică 12 iulie 2009 după o slujbă de parastas oficiată de preotul Urda Ştefan şi pr. Hriţac Ghe., la care, pe lângă enoriaşii bisericii, au luat parte oficialităţi din partea Prefecturii Alba Iulia, prof. I. Bâscă şi d-nul Tuhuţ Cornel, ai Primăriei şi a Consiliului Municipal Alba Iulia, d-nul viceprimar, ing. Paul Voicu, Bărdaş Horea, Popa Pavel şi prof. Puican Ioan, col.(r) Miron Vasile împreună cu ing. Mircea Abdrudean, ing. I. Pocan din partea Cultului Eroilor precum şi reprezentanţi ai unor ONG şi instituţii locale, care au depus şi coroane cu flori la monumentul martirilor.

Amplasarea acestui monument istoric, la Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, care este, de asemenea, un monument istoric religios (biserica provine din cea mai veche biserică românească ortodoxă din Oraşul de Jos din Alba Iulia), se adaugă la monumentul Sf. Sofronie construit recent, tot de fundaţia noastră, în amintirea organizării Sinodului Naţional Bisericesc, la această biserică de călugărul Sofronie, împreună cu alţi preoţi şi ţărani români ortodocşi din Ardeal (Mărginimea Sibiului, Apuseni, Zărand, Valea Mureşului Superior etc.) în perioada 14-18 februarie 1761, şi care a avut o importanţă istorică deosebită până în zilele noastre pentru existenţa neamului românesc din Transilvania. Prezentarea istoriei evenimentului şi justificarea construirii munumentului martirilor a fost susţinută de către prof. Ioan Pleşa, ec. Ioan Străjan şi scriitorul Ion Mărgineanu.

Construirea acestui monument la locul normal de veci al acestor martiri, reprezintă o reparaţie morală, deoarece, după 160 de ani, au fost aduşi simbolic, în memoria noastră cu numele şi prenumele prin paginile cărţii de marmură albă fixată nu întâmplător pe o „stâncă” de granit.

La această ceremonie s-a desfăşurat slujba religioasă strămoşească, de care au fost privaţi aceşti martiri, la data când au fost aruncaţi în mod barbar într-o groapă comună din grădina comandantului gărzii maghiare Fogorosy Iöny.

Realizarea monumentului martirilor de la 1848/1849, din acest cartier, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, faţă de posibilităţile financiare şi materiale, s-a efectuat cu mari greutăţi şi numai datorită sprijinului acordat de către unele persoane, familii şi conducători ai unor societăţi particulare, cărora le mulţumim şi pe această cale, rămânându-le profund recunoscători. Îi menţionăm în continuare:

Cele trei generaţii ale familiei Străjan (din Lipoveni) care şi-au adus contribuţia principală la realizarea acestui monument:

Ideea construirii şi amplasării monumentului martirilor de la 1848/1849 în cartierul Lipoveni aparţine ec. Ioan Străjan care din anul 2003 (după datele cercetate şi constatate la filialele Arhivele Naţionale din Alba Iulia), s-a preocupat de cele necesare realizării monumentului;

Schiţa cu forma monumentului aparţine lui Vlad Străjan, student la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism ,,Ion Mincu”, Bucureşti.

Sprijinul principal, moral, financiar precum şi în privinţa intervenţiilor la diferiţi reprezentanţi ai unor societăţi de specialitate, pentru a se realiza acest monument a aparţinut familiei ec. Mirela şi arh. Neluţu Străjan.

Eforturile deosebite, privind transformarea acestui bloc de granit, într-un monument istoric de valoare, precum şi amplasarea lui au aparţinut d-lui Liviu Berki ajutat de Olteanu I., Cernea Marius, ing. Vali Paşca, Gavrilă Ioan, Lazăr Ioan şi Stoia Nicolae.

În aceeaşi măsură mulţumim pentru sprijinul financiar acordat până în prezent de către:

- Parohia Ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” pr. Ştefan Urdă şi epitrop, prof. Nicolae Mărginean.

- fam. dr. Mariana şi ing. Bărdaş Marcel de la Constanţa (născut în Lipoveni)

- fam. prof. Elisabeta şi prof. Nicu Mărginean

- fam. dr. Emilia şi dr. Mircea Ludoşan

- fam. procuror Nicolae Doţiu

- fam. ec. Steluţa şi ec. Ananie Gârbovean

- fam. Ileana şi Simion Stanciu

- ing. I. Pocan

- fam. ing. Alexandru Duca

- prof. Minodora Jurcă

- ec. Maria Ghenescu

- fam. Marinică Gheorghe

- Tripşa Tudorel.

În mod deosebit, mulţumim patronilor şi reprezentanţilor unor societăţi care ne-au sprijinit sub diverse forme (utilaje, mijloace de transport, diverse scule şi materiale) după cum urmează:

- ing. Luca Anversa – S.C. POMPONIO S.R.L.

- ing. Limbean Cosmin – S.C. POMPONIU S.R.L.

- ing. Pichio Nazareno – SIT INDUSTRIAL Sebeş

- ing. Florean Aron de la CMC Baia-Mare

- ing. Todea Gheorghe de la START CONSTRUCT S.R.L.

- ing. Furdui Iustin Vasile împreună cu S.C. ALBA CONS SRL

- d-şoara Gina Pădurean de la S.C. ALBA CONS SRL

- ing. Dan Nemeş de la S.C. VOX SRL

- ing. Pleşa Călin de la S.C. MATEX SRL

Pentru recunoaşterea adevărului ISTORIC, PRIVIND O PARTE DIN EVENIMENTELE TRAGICE PETRECUTE PE MELEAGURILE ALBEI, în perioada Revoluţiei Române din 1848/1849 redăm în continuare documentele respective.

 

Situa]ia românilor maltratați, decapitați, spânzurați și împușcați de "rebeli unguri" în Alba Iulia în
timpul "Revoluției Române din Transilvania 1848-1849"
Parohia ortodoxă Alba Iulia - centru
Dosar 148 / 1814-1880 - Registru pag. 80, 81 și 82 de la Arhivele Naționale filiala Alba Iulia
Biserica ortodoxă

Nr.

Numele }i prenumele

V$rsta

Modul de ucidere

1

Boncea Maria  - muierea lui  Oancea Nicolae

45

Fu ucisă prin rebelli în Ulița șurilor (Vasile Alecsandri)

din  ordinațiunea lui FOGORASI Ioni din  loco.

2

Luca  Vasile

40

Însuratu. Fu ucisu în casa sa proprie totu din ordinațiunea lui FOGOROSI IÖNI. De acesta au rămasu  una văduvă care s-a  ritatu  și  una orfană mică  și  în  mizerie.

3

Bercariu  Georgiu

39

Însuratu.  A servica soldatu  impărătescu.  Fu  ucisu la  grădina  lui  FOGOROSI  IÖNI  prin  rebelli.  De acesta a rămas una văduvă, tinăr șharnică șdoi orfani needucațde te  6  și  4  ani  care se  afla în cea  mai  mize }i  tiloasă  stare.  Nemica  av$ndu.

4

Bercariu  Vasilie

47

Văduv. Fucisu  î grădina lui Fogorosi Iöni prin rebelli  unguri.  De acesta a  rămas  un  orfanu  de 11 ani  care  în  stare mize se  află  în  Drîmbaru.

5

Mimilian  Samoilă

46

Fu  spânzuratu de  un  meru  (r)  în  Lipoveni  prin rebelli.

6

Solomon Samoilă

37

Soldat  însuratu.  Fu  ucisu   prin  rebelli  unguri  în grîdina lui Fogorosi Iöni. De acesta au rămasu una văduvă  care a muritu  de supărare  și  una orfană  de doi  ani care  se  află  în  cea  mai  mize și  tiloasă

și  trăiește  din  misericordie.

7

Bota  Mamilu

23

Însuratu. Fu ucisu prin rebelli unguri în grădina lui Fogorosi Iöni.  De acesta au  rămasu  una  văduvă și una orfană  posthuma de una săptăm$nă  cari se află

în  stare  mise și  tiloasă.

8

Berecariu  Nicolae

15

June.  Fu  ucisu  prin  rebelli  unguri  î grădina  lui

Fogorosi Iöni.

9

Dumitru  a lui Toader Orbu

45

Însuratu. Fu ucis de rebelli unguri. De acesta a răms un văduvă  și  doi  orfani  de  c$te trei  și  cinci  ani care  se  află  în  stare  mize și  tiloasă

10

Ioan  Vintianu

45

Însuratu. Fu ucis prin rebelli unguri în  propria curte. De acesta au rămas una văduvă care a murit de supărare  și  un  orfan  care se  află  în  stare bunișoară.

11

Șerban  Gheorghe

19

June. Fu măcelărit  prin rebelu SALVABAAUER de aici.

12

Limbean  Andreiu

50

Însuratu. Fu  ucis prin  rebellunguri.  De acesta  au rămas  una  văduvă  și  un  fiu  june  care  se  află în stare  bunișoară.

13

Aldea  Maria,  muierea lui  Suciu  Onica

50

Fu  ucisă  prin  rebelli  venindu  de  la  Fortăreață.

14

Ioan  Mutu

39

Fu  ucisu  prin  fiul  cel  mare  a  lui  Samuel,  de  aici

(Alba Iulia).

15

Neam]iu Dumitru

35

Însuratu. Fu ucisu prin rebelii unguri în grădina lui Fogorosi  IöniDe  acesta  au  rămas  una  văduvă  și doi orfani prunci care se află  îcea mai mise și tiloasă  stare.

16

Adam Ioan  Nistor

60

Văduv. Fu ucisu prin rebellul BARKOTZ IANOS de aici  (localnic).

17

Comșa  Ani}ca

55

Văduvă F ucisă   pri rebell unguri   în    piața publi. De acesta a rămasu  una orfană neputincioasă  și  mise de  tot.

18

Ra]iu Paraschiva muierea  lui Ra]iu Georgiu

30

Fu  ucisă  prin  rebelli. De aceasta a rămasu  bărbatu- su iei bătrânu  și roibu pe care dînsul nutre (îngrijea).

19

Vin]an Georgiu

30

Fu ucisu prin rebelli unguri în  grădina  lui Fogorosi

IÖNI. De  acesat  a  rămas  una  văduvă.

20

Manu  Ioan  C@prariu

50

Fu  ucisu  prin  rebelli  în  grădina  lui  Fogorosi Iöni.

21

D@ianu  Achimu

40

Văduv. Fu ucisu prin rebelli în grădina lui Fogorosi Iöni.

22

Todica  Cziganu  (]iganu)

40

Fu  ucisu  prin  rebelli.  E  acesta  a  rămas  o  văduvă

nenorocită.

23

David Petru  Hospotoriu

51

Fu ucisu prin rebelli unguri în  grădina  lui Fogorosi

Iöni.

24

D@ianu  Andreiu

50

Văduv.  Fu  ucisu  prin  rebelli  pe locul  fortăreței.

25

C$rlea  Nicolae

40

Pielaru.  Fu  ucisu  prin  rebelli  în  pădurea  locală.

26

Cetean  Petru

40

A fost  omorât prin  decapitare.

Not@:  Afar@ de ace}tia au fost uci}i mai mul]i rom$ni a c@ror  nume ^ns@ nu se scriu pentru c@ au fost str@ini  de Alba Iulia.

Datele au fost extrase din dosarul Nr. 105/1849 - CONSISTORIUL BLAJ - de la Arhivele Statului filiala Alba Iulia

Situa]ia rom$nilor maltrata]i, decapita]i, sp$nzura]i }i ^mpu}ca]i de "rebeli unguri" ^n Alba Iulia ^n timpul "Revolu]iei Rom$ne din Transilvania 1848-1849"

Parohia greco-catolic@  din Maieri din Alba Carolina

 

 

Nr.     Numele  }i prenumele

 

V$rsta

 

Modul de ucidere

1.    Vasile  B@r@b@n]eanul

40

%nsuratu.  Fu mai ^nainte  torturatu grozavu apoi sp$nzuratu

}i  dupaceeia  t@iatu  ^n  buc@]i  prin  rebelii  unguri  pentru cs-au  aflat  la  d$nsul arma  cu  care  s-a  luptat  ^n  contra rebellilor. De acesta a r@mas una v@duv@ bolnav@ }i neputincioas@ }i  patru copiorfani din  care celu  mai mare este de 8 ani }i  care se afl@  ^n  cea mai miser@  } tic@loas@ stare.  Nemica  av@ndu.

2.    Cosma  Totoianu

41

%nsuratu.  Fu  pu}cat }i  aruncatu  pMure}  prin  rebelli unguri.  Tot  ^n  loco.  De  acesta  a  r@mas  una  v@duv}i  2 orfani,  de  12  }i  18  ani  care  se  afl^n  stare  tic@loas@  }i miser@  }i   din  cari  cel  mare,  pe  ling@  acea  c@  nu  are nemica,  este  }i  neputinciosu  }i  bolnavosu.

3.    Ioanu Groza

23

June. Fu  ucisu prin  rebelli pentru  c@  s-au  aflatu la d@nsul arma  cu  care  s-au  luptat  ^n  contra  rebellilor.

4.    Bugneriu - muierea lui Petru  Bugneriu

45

Alerg$ndu s@  se scape la fort@rea]@  (cetate) fu ^mpu}cat  de rebeli  ^n  cale.

5.    Anna -  muierea lui  Horhatu  Ioannu

33

Duc$ndu  m$ncare la  b@rbatu  care  sscutisa,  ^n  }an]urile fort@re]ei  fu  ^mpu}catprin  rebeli,  ^ngrecat (^ns@rcinat@) fiind.

6.    Anna  Ro}ca

45

Fu  ucis@  prin  b@taie  tiran, dup@  care sau  ucisu prin  rebeli

}i  b@rbatul  ei.

7.    Adam Gligoriu

 

 

8.    Maria  -  muierea lui  Vasile  Cri}anu

36

Alerg$ndu-se  la  cetate  ca  s@  se  scuteasc@,  fu  ucis@  prin rebeli  ^n  cale.

Alba Carolina ^n Maieri 9 februarie 1850.

Despre adev@rul acestora garanteaz@ AUGUSTU TOMA ALBANI, VASILE RO{IU - curatoriu, RO{CA PETRU.

ec. Ioan STJAN