Eroi locali, eroi arădeni, eroi măceni, eroi ...

Macea, aşezare geografică.

Macea, sat din Câmpia Aradului, se află nu departe de Valea Mureşului şi Valea Crişurilor, între Banat şi Bihor. Locurile sunt frumoase, pământul este mănos, oamenii mari gospodari, totuşi aceste locuri au şi un trecut de care cei care-l cunosc sunt mândri.

Cea mai cunoscută atestare documentară a localităţii Macea este datată în anul 1380 de Marki Sandor în “Aradvarmegye es Arad Szabad Kiralyi Varos tortenete “, Arad 1895, volumul II, pag. 4/5. Tot anul 1380 este scris şi în “Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania”-1967, volumul I, pag. 372, al lui Coriolan Suciu.

În aceste scrieri se arată că Macea este situată în plină câmpie, la 23 km de Arad şi 5 km de Curtici. Satul era situat la egală distanţă între Arad şi Gyula, fiind astfel echidistant între râurile Mureş şi Crişul Alb.

După invazia otomană (Mohacs 1526) şi cucerirea teritoriilor din această parte de Imperiul Otoman, Macea este inclusă în Sandgeacul Zărand (Marki). Prin pacea de la Karlovitz (1699) şi Pasarovitz (1718) domeniile din ţinutul Aradului trec în stăpânirea Vienei.

Macea - 1918 - Marea Unire.

Centenarul Marii Uniri se apropie cu paşi mari, România Mare a fost proiectată la Arad, aşa că a fost firesc ca şi Macea să fie alături de toată Transilvania. Măcenii au delegat pe unul de-al lor să ducă credenţionalul la Alba Iulia, foarte normal, totuşi aici începe povestea frumoasă a patrioţilor din acea vreme, poveste pe care puţini măceni o cunosc şi o cunosc şi mai puţini români.

Totuşi la Macea s-a mai întâmplat ceva, s-a întâmplat ceea ce Dumnezeu a decis, adică măcenii şi nu numai ei îşi vor cunoaşte şi îşi vor cinsti eroii Marii Uniri, eroii locali, eroii măceni, dar să vedem povestea...

Sfârşit de noiembrie, început de decembrie, anul 1918, şapte prieteni se întâlnesc pe ascuns, trec peste grădini, nu merg pe uliţele prăfuite ale satului Macea, îi frământă un gând, o dorinţă, acum ori niciodată. Decizia este luată demult, nu-şi dau seama, vor merge la Alba Iulia(Mecca noastră din Ardeal, cum bine va zice Adrian Păunescu după aproape 100 de ani), da, vor merge în ciuda jandarmilor pană de cocoş, cei mai de temut jandarmi chezaro-crăieşti, vor duce cu ei dorinţa de Unire a măcenilor, a românilor.

 IOAN ŞANDOR, măcean şi patriot locuieşte în casa cu nr. 27, tocmeşte două cocii pe care le umple cu tulei, sub care se vor ascunde în drumul spre Alba Iulia, el şi prietenii lui ŞTEFAN IUHAZ, Macea nr.263, IOAN CURTUŢIU şi fiul său PĂNTILIE CURTUŢIU, Macea nr.25, ŞTEFAN SĂCUI, Macea nr.63, care avea şi credenţionalul, PAVEL RANTA, Macea nr.683 şi IOAN CURTUŢIU-NEGRU, Macea nr. 49.

Undeva pe drum sunt opriţi de jandarmi, care verifică cociile cu baioneta, IOAN ŞANDOR este rănit la o mână, dar dorinţa lui de Unire este atât de mare încât îl face să nu simtă durerea şi drumul spre Unire nu este întrerupt. Destinul nu rămâne dator, IOAN ŞANDOR va fi cel dintâi primar român al satului Macea, după Unirea cea Mare şi mai târziu primul senator măcean la Bucureşti. Casa acestui adevărat bărbat român este situată vis-a-vis de castelul de vânătoare al grofului Karoly, acesta, când şi-a dat seama că Ioan explica măcenilor că trebuie să se unească cu ţara, i-a promis acestuia tot felul de funcţii, ba, chiar şi pământ, iar rezultatul a fost că românul nostru şi-a zugrăvit casa în exterior cu tricolorul roşu, galben şi albastru. Ioan Şandor, era prieten cu ŞTEFAN CICIO-POP şi avea acces la acesta la orice oră din zi şi din noapte, pentru că nu se ştia niciodată când va ajunge măceanul nostru urmărit de oamenii grofului, la Arad. În acest timp Ioan Şandor a devenit liderul luptei pentru unitatea naţională şi a înfiinţat în Macea o sucursală a Partidului Naţional Român.

Ajunşi la Arad, a doua zi au urcat în trenul ce gonea spre MAREA UNIRE, la Alba Iulia, participând la cel mai măreţ şi mai important moment din istoria patriei române, pentru care n-au precupeţit nici un efort şi pentru care erau să plătească cu viaţa, cum a plătit preotul ortodox din satul vecin Şimand, care a fost ucis de jandarmii unguri.

Trebuie menţionat că niciunul dintre participanţii la Marea Unire de la Alba Iulia din Macea nu a devenit membru al partidului comunist, prin aceşti şapte patrioţi, Macea a participat la cel mai important act istoric al ROMÂNIEI MARI.

Macea – 2016 – 1 Decembrie

Macea îşi cunoaşte şi cinsteşte eroii, care alături de alţi români în anul 1918 au dorit şi au înfăptuit visul de secole al tuturor românilor, să trăiască între aceleaşi hotare, sub acelaşi steag, roşu, galben şi albastru.

În prezenţa reprezentanţilor primăriei, primarul Ciprian Otlăcan, a oficialităţilor locale, judeţene, a preşedintelui Consiliului Judeţean, Iustin Cionca şi a vicepreşedintelui, Claudia Boghicevici, a Înaltelor feţe locale bisericeşti, a unor personalităţi arădene, profesori universitari, istorici, documentarişti, arhivişti, teologi, colecţionari, tipografi ş.a, localnici, a fost dezvelit un monument în formă de carte, din marmură albă pe care au fost dăltuite, cu negru, numele a celor şapte eroi anonimi măceni. Monumentul a fost ridicat spre aducere aminte de către un măcean iubitor de sat şi ţară, Ioan Alexandru Ardelean (Baci Ghiuri a lu¼ Hămfău¼) şi familia sa.

Ioan Alexandru ARDELEAN

Ioan Alexandru ARDELEAN

Ioan Alexandru Ardelean s-a născut la data de 4 ianuarie 1956 în municipiul Arad, domiciliul îl are în satul Macea din Câmpia Aradului, sat pe care îl iubeşte necondiţionat.

La Macea şi-a petrecut copilăria alergând pe uliţele prăfuite alături de alţi copii, aici a făcut şcoala unde a avut dascăli buni şi dedicaţi profesiei. La Macea a prins drag de graiul şi tradiţia măceană pe care astăzi o povesteşte pe unde îl duc drumurile(azi asfaltate) vieţii lui, aici are casa, familia şi cimitirul este plin de înaintaşii lui.

Debutul său literar s-a produs în anul 2009, atunci când tipăreşte ziarul local „SATUL MEU”, prima publicaţie apărută la Macea. În publicaţia „SATUL MEU” îşi face debutul şi personajul său „BACI GHIURI A LU’ HĂMFĂU’” – personaj imaginar şi hâtru, personaj care se dorea şi încă se doreşte a fi legătura dintre autorităţile publice locale şi sat, aşa cum hămfăul este legătura dintre cal şi căruţă. Ziarul a avut o apariţie lunară până în anul 2012.

În anul 2013 publică două cărţi: „BACI GHIURI A LU’ HĂMFĂU’”, POVEŞTI DI LA MACEA” şi „GÂNDURI”-publicistică, cărţi apărute la editura „TRINOM” din Arad.

Profesorii săi îl influenţează şi la vârsta adultă, aşa că urmându-le sfaturile scrie versuri şi astfel în anul 2014 îi apare volumul de versuri „DE CE EU?”, volum publicat tot la editura „TRINOM”, tot în acest an, 2014, este primit în „LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA ”– filiala Arad, alături de care apare în prima antologie a ligii, numită simbolic „URZEALA CUVINTELOR”.

Puternic influenţat de copiii care compuneau Ansamblul folcloric „EDERA” din Macea, scrie o carte despre ei şi aşa în anul 2015 apare cartea „EDERA”, o carte de suflet a autorului, unde se prezintă Ansamblul folcloric „EDERA” din Macea, cartea a fost tipărită în condiţii grafice deosebite la editura „TIPARNIŢA” din Arad.

Anul 2017 îi aduce o nouă apariţie în cartea cu un titlu frumos „TU-CARTE DESCHISĂ”, a grupului literar cu acelaşi nume din care face parte încă de la înfiinţare.

Anul 2017 este darnic cu Ioan Alexandru Ardelean deoarece îi aduce şi premiul II la Festivalul de satiră şi umor – „GURA SATULUI” din satul lui natal Macea, acest premiu îl face deosebit de mândru, deoarece a fost obţinut în faţa consătenilor săi şi pe scena unde au evoluat mulţi oameni dragi, profesorii lui din Macea.

Anul 2018 este un an când apare o antologie CRISTALE DE CULTURĂ, antologia este a unui grup de poeţi olteni, este editată la Slatina, printre olteni este şi Ioan Alexandru Ardelean din Câmpia Aradului.

 Are numeroase participări în ţară şi străinătate(Serbia şi Ungaria) la diferite sărbători şi manifestaţii care au ca specific cultura şi tradiţia populară, unde prezintă tradiţia şi portul local măcean.

Participă la diferite simpozioane şi sesiuni de comunicări ştiinţifice organizate de centrele culturale din Arad şi judeţele învecinate, este solicitat la discuţii în grai de către mai multe posturi de radio.

Colaborări cu poezii şi poveşti hazlii, scrise în grai care au ca erou orincipal pe „BACI GHIURI A LU’ HĂMFĂU’”, personaj drag autorului cu care se şi confundă de multe ori, la revistele arădene „Foaie culturală-GUTENBERG ”şi „STINDARD”.

Şi pentru că Ioan Alexandru Ardelean este şi un mare român a scris o carte de piatră despre măceni la Marea Unire, carte care poate fi citită de către toţi trecătorii deoarece se află amplastă în parcul din faţa Căminului Cultural Macea.

Zâua lu’ Baci Ghiuri a lu’ Hămfău’ şi nu numa’

No, astăzi îi zâua me, poatie îs cam bătrân, inima me nu zâce aşe. Astăzi îi zâua României, Ţara noastă, oare, îi bătrână? România noastă dragă îi o Ţară tânără şi mândră, aşe-mi place să fiu şi io.

România o văzut multie, şi io ca ie, păstă ie or trecut multie, păstă mine iară, da, iacă suntiem aci şi România şi io. Mulţ or vrut să ieie din trupul Ţării, or şi luat câtie o ţâră, noi le-am luat năpoie şi după cum mi să-n pare mie o fi iară mare Ţara, aşe vre Domnu’.

Astăzi trăbă să nie veselim, 1 Decembrie îi o zî mare pântru naţia noastă, după cum am băgat di samă, cei mai mulţ dântră noi iubăsc Ţara, m-o uns la inimă faptu’ iesta, io zâc că aşe vre Domnu’. Di aceea io, mă rog la Domnu’ să nie deie şi oleacă di curaj aşe cum or avut strămoşii noşti, nu trăbă să răbdăm tătie prostiile lu’ unu şi altu’, sântiem păstă 20 di milioane, iestă dinde aleje.

Io, Ghiuri a lu’ Hămfău’ di zâua Ţării noaştie, România şi di zâua me, rădic on păhar di răchie di prună făcută la Macea di mine şi zâc:

Doamnie ţânie Ţara noastă, România în vecii vecilor, întreagă, mare şi tare, Românii s-o ducă bine în Ţară, cei di afară să vină-nlontru la scut, noi să nie găsâm oamini diştepţi să facă o Ţară c-afară, Românii să capite mintea di pă urmă mai divreme, Doamnie ajută România şi pă Români!

LA MULŢI ANI!

Semnat la 1 Decembrie di la Macea

Baci Ghiuri a lu’ Hămfău’

Io, Ghiuri a lu’ Hămfău’, mi-s în chip, m-o chipuit on domn di la Arad în gredină la Castelu’ di la Macea, mulţam faină.